Dacă v-ați găsi întâmplător în mijlocul unui public numeros și ați întreba de ce nu folosesc plățile de pe smartphone, dincolo de faptul că serviciile sunt abia la început, majoritatea o să vă spună cel mai probabil că le este frică. Că un smartphone e vulnerabil, că e susceptibil de a fi furat. Și de aici teama (normală până la un anumit punct) de a folosi servicii de plată electronică de pe smartphone.
Dar se folosește la o scară destul de mare cardul de credit, bucata de plastic cu cip în ea. O chestie a cărei singură protecție este un PIN, teoretic știut doar de noi.
Pe de altă parte, un serviciu de plată electronică de pe un smartphone dotat cu NFC, protejat o dată cu PIN-ul serviciului de plată și a doua oară cu cel de acces pe smartphone, e de temut?
Teama normală de nou e evidentă. Orice chestie ce e abia la început și despre care nu sunt oferite informații complete, e de speriat. Și totuși, cu argumente logice: securitatea, accesibilitatea, nu ar trebui acceptată?
Vă întreb pe voi ce credeți. Eu deja folosesc ING Pay și îmi place ideea – dacă tot am smartphone-ul cu mine, de ce să nu țină locul cardului de credit clasic?
Și mai am un argument: într-un articol despre plățile mobile de pe blog-ul Kaspersky se spune foarte clar:
”Telefonul, dacă este corect securizat, o să continue să fie un excelent mijloc pentru păstrarea/folosirea informațiilor confidențiale, cu condiția ca tehnologia și percepția publicului să permită asta”.
Sună rău?
