Ești pe punctul de a face o călătorie în SUA și cauți opțiunile pe care le ai la dispoziție pentru a putea folosi net și voce de pe smartphone, fără să te omoare costurile? Exceptând situațiile în care ai putut negocia la abonament niște pachete atractive de roaming, soluția pe care o ai la dispoziție este banală: o cartelă prepaid. Și îți spun mai departe ce să faci și cum.
Scriu acest articol ca o continuare a celui de aici, făcut în urmă cu 10 ani pe care te invit să îl citești. Între timp lucrurile s-au schimbat puțin – adică accesul e ceva mai scump, beneficiile ceva mai multe … teoretic. Am fost într-o vacanță de trei săptămâni în SUA, m-am plimbat prin locuri mai mult sau mai puțin populate, cu semnal mai mult sau deloc și îți spun ce am învățat ca să ai idee ce să faci.
Pregătire
E evident că dacă te duci într-o vacanță în SUA o să îți faci ˝lecțiile˝, după cum se spune. Adică o să cauți pe unde să te plimbi, unde o să stai și evident te vei interesa de acces la net de pe mobil. De ce vrei să faci asta? Pentru că acolo orice chestie pe care vrei să o faci, poate fi făcută de pe smartphone, via internet, direct din browser sau din aplicațiile mobile. Vrei o pizza, intri în aplicație și comanzi. Vrei să intri la un muzeu sau la un parc de distracții, iei bilet de pe net că e mai ieftin și mai simplu.
Vrei să ajungi din punctul A în punctul B, pui Google Maps (am văzut că nu prea folosesc Waze acolo) și navighezi sau iei datele de deplasare cu autobuz/Uber. Practic aproape orice e disponibil online, așa că accesul la internet (nelimitat dacă se poate) nu e doar un moft, e o necesitate.
Poți să te duci acolo și să încerci să folosești datele pe care le ai în pachetul tău de roaming, însă cel mai probabil că o să fie prea puțin și eventual prea scump. După cum am spus, soluția e folosirea unui card prepaid, fizic sau cu eSIM.
Așa că ar fi bine să te asiguri că ai un al doilea telefon sau că în cel pe care îl folosești ai loc de un alt SIM/eSIM. Cea mai bună opțiune ar fi un smartphone dual-SIM, cu slot-uri fizice sau combinație de eSIM/SIM – aici ar fi bine să știți că un smartphone dual-SIM codat în rețea poate fi decodat pe cardul fizic, fără costuri, dacă treceți pe eSIM (aici aveți informații despre cum se face asta).
După ce ați rezolvat aspectul acesta, sunteți pregătiți să plecați.
Cum iei un card prepaid în SUA?
Odată ajunși în SUA, e momentul să vă faceți rost de un card prepaid. Și aici lucrurile devin interesante.
Prima dată că o să vedeți prin aeroport opțiuni folosind carduri și rețele de care nu ați auzit – poate că Mint Mobile vă spune ceva acum, după ce Reynolds a vândut afacerea. Puteți opta pentru ele, doar că sunt destul de scumpe – de exemplu 30 USD pentru 4GB. Mai stați puțin, nu vă grăbiți să luați de acolo.
Cel mai bine este să mergeți la un magazin Verizon/T-Mobile/AT&T și să vedeți ce oferte au acolo. În principiu găsiți cam pe la 50 USD (plus taxe) opțiune de card prepaid cu trafic nelimitat, 5G și voce/SMS-uri nelimitate.
Faza este că e doar voucher-ul de credit. Aveți nevoie și de un SIM fizic pe care să îl încărcați cu creditul respectiv. Și aici lucrurile devin puțin ciudate: am vrut un T-Mobile, am găsit creditul și eram pe punctul de a-l cumpăra, până mi-a dat prin cap să întreb dacă vine și cu SIM. În locația unde am încercat nu aveau SIM-uri (nanoSIM) și nici în cele din zonă, varianta propusă fiind să caut așa ceva în magazine gen Wallmart (un fel de Carrefour), unde nu am avut mai mult succes.
După ceva căutări am găsit într-un alt Wallmart o combinație de nanoSIM și credit nelimitat pentru date 5G, voce și SMS nelimitat pe rețeaua Verizon (eu vroiam T-Mobile). M-a costat vreo 65 USD cu totul – nanoSIM-ul este vreo 10 USD și am plecat acasă cu un nanoSIM și un cod de credit.
Celelalte variante ofereau pe la 30-40 USD opțiuni cu trafic de 5-10 GB, 5G, inclusiv cu roaming pe Canada și Mexic și am zis că e foarte posibil să trec de limită și să trebuiască să cumpăr un nou credit.
Activarea SIM-ului și a creditului
Acum e momentul în care pui SIM-ul în telefon și trebuie să îl activezi – surpriză, nu e suficient să faci asta. E nevoie să ai acces la net (partea bună e că orice cafenea îți oferă țeavă suficientă) și să intri pe site-ul Verizon ca să dai niște date despre tine (nume, adresă de email) urmând să primești dreptul de a asocia IMEI-ul telefonului cu seria cardului fizic cumpărat. Sună puțin mai complicat, însă dacă citești pașii pe care ți-i dau în pachetul fizic te vei descurca.
După ce ai activat SIM-ul e momentul să îi asociezi creditul cumpărat (sau să cumperi credit) – asta se face tot online, pe site-ul Verizon. Dacă ți-ai făcut cont la pasul precedent, de activare a SIM-ului, vei folosi aceleași date ca să pui creditul. Din nou, ai nevoie de net ca să faci asta (evident 🙂 ). Ai pus datele, repornești telefonul și gata, ești în rețea.
Bănuiesc că pe celelalte rețele pașii de activare SIM/credit sunt similari.
Performanță
Acum vine discuția legată de performanță. Primul lucru: verificați cum stați cu semnalul pe operatorul respectiv în zonele unde vreți să călătoriți. Ca și în Europa, e un fel de loterie: în zonele urbane, populate, semnalul ar trebui să fie ok cam pentru orice operator. În afara lor … după cum aveți noroc. Și nu veți putea face ˝roaming˝ T-Mobile dacă aveți Verizon sau viceversa.
Efectul este că în momentul în care ieșiți din zonele astea de acoperire vă treziți fără semnal și nu aveți ce face.
A doua chestie importantă: cartela 5G nelimitat de prepaid a Verizon nu oferă aceiași performanță cu abonamentul standard, diferențele de viteză fiind de vreo 30-40% în defavoarea cartelei. Chiar și așa, e suficient. Acolo unde aveam semnal am trecut și de 700 MBps download și undeva la 200 Mbps upload.
Însă, au fost situații (multe) în care deși aveam semnal maxim și 5G nu mergea internet-ul sau mergea prost. O soluție care a mers la mine este să activezi/dezactivezi rapid AirPlain mode.
La nivel de voce/SMS am folosit cartela foarte puțin, fără probleme. Dacă ai semnal, poți și vorbi la telefon.
Restricții
Și mai sunt lucruri scrise cu steluță, pe care nu le citești din prima. Ar fi că acest trafic 5G nelimitat dat de Verizon (mă gândesc că așa e și la alții) îți limitează stream-ul video la 480p. Adică orice video de pe platformă de streaming – YouTube, Netflix, Amazon, AppleTV – îți dă video doar 480p.
A doua chestie: deși ai net nelimitat și poți face Hotspot de pe cartela prepaid, traficul e limitat. În cazul Verizon prepaid, la 8 GB pe lună. Nu e mult, nu e nici puțin. Pentru o vacanță ar fi de ajuns să dai net și familiei, presupunând că mai ai acces din când în când și la WiFi.
Partea de upload e însă foarte limitată, cu viteze mici în majoritatea locurilor. Dacă ai în gând să faci ceva materiale 4K pe care să le încarci pe 5G către YouTube, mai bine uită. Am încercat cu un clip de trei minute filmat la fântânile de la Bellagio din Las Vegas și după trei zile de încercări am renunțat că mai mult se consuma consuma bateria – cred că restricția legată de 480p e validă se aplică și în cazul upload-ului prin limitarea vitezei.
Concluzie: la 65 USD, ai net pentru informare, navigație și social media
În concluzie, nu regret cei 65 USD investiți. Soluția Verizon mi-a dat acces la lucrurile normale – navigație, browsing, informare, social media și m-am putut descurca fără prea mari probleme. Evident că aș fi vrut experiența maximă pe care o am la Orange 5G în România, dar asta e o altă discuție. Se pare că pentru mine nu a mers prin zonele unde m-am plimbat – California, Nevada, Arizona cu cel mai scump prepaid disponibil în SUA.
E posibil ca experiența să fie mai bună (sau mai rea) cu alte cartele prepaid – însă în afara celor date de operatorii cunoscuți, celelalte vor intra în mod ˝roaming˝ pe rețelele partener. Data viitoare o să încerc altceva.
Ca să știți.
