Zilelele trecute, povestind cu copilul meu (are 11 ani) despre cum o să arate viitorul an școlar, m-am trezit că mă întreabă inocent: ”tati, noi cum îi putem ajuta pe copiii de la țară să poată învăța?” – în contextul în care îi explicam că numai prin educație România poate să spere că la un moment dat și aici o să fie la fel ca în Vest.
Știa deja din primăvară că ea a fost printre elevii privilegiați, care au avut posibilitatea să se întâlnească online zilnic 2-3 ore cu doamna învățătoare și în felul acesta să continue (așa cum s-a putut) procesul de învățare și să ajungă ca în luna iunie să aibă toata materia parcursă.
O altfel de școală
A văzut că nu a fost ușor – în primul rând a avut o învățătoare foarte receptivă (vă mulțumesc și pe această cale doamna Voinea pentru efortul depus!), dispusă să învețe ea prima dată și apoi să îi învețe pe copii și în al doilea rând m-a avut pe mine, care știam ce înseamnă un Skype, Teams, Zoom și împreună cu tatăl unei alte colege (mersi Marian!), am putut să explicăm părinților (din păcate unii reticenți) că e important să facă un efort și să își lase copiii să participe la ore, chiar și dacă au doar smartphone-ul pentru a participa la conferința pe Skype/Zoom. Am discutat cu doamna învățătoare ce poate fi făcut, i-am arătat cum – le-am explicat părinților care motivau că ei nu au laptop sau tabletă așa cum au ”alții”, că atâta vreme cât copilul lor are un smartphone și se poate da pe YouTube cu el, va putea să participe foarte bine la lecție. Și am făcut mai multe sesiuni remote pentru a-i putea ajuta să configureze laptop-uri/telefoane, inclusiv am deschis conturi de Skype pentru cei ce nu știau să facă asta.
Pentru noi renunțarea la prezența fizică la școală nu a fost o problemă și educația s-a putut continua (cu neajunsurile de rigoare – pierdere conexiune, proces lent de acomodare cu etica participării la un curs online etc.). Asta în condițiile în care zilnic colegi și prieteni îmi povesteau cum copiii lor nu se văd cu profesorii, că primesc pe mail niște lecții și trebuie să de descurce singuri (și aici pot da exemple întâmplate prin mult lăudata Germanie). Cum s-ar zice, am putut să le luăm fața nemților.
Ulterior am conștientizat că în ultimul trimestru din anul școlar 2019-2020, în timpul situației de urgență generată de pandemia de COVID-19, în România unul din trei elevi nu a avut acces la resurse educaționale/școală. Este o cifră foarte mare și alarmantă, ce a dus la un acces inegal la educație, iar împreună cu lipsa instrumentelor și abilităților digitale au un singur rezultat: unii copii și profesori rămân în urmă și greu vor putea recupera.
Cum în acest moment situația legată de anul școlar 2020-2021 este incertă, a fost evident chiar și pentru fetița mea, că educația digitală va juca un rol definitoriu în perioada următoare. Ea s-a simțit foarte bine când vorbea cu prietenii de prin Germania și le spunea că ea se vede în fiecare zi cu învățătoarea și a realizat că prin ajutorul dat de noi, ea și colegii ei au putut face școala online.
România caută soluții pentru școala online: școala de acasă
Știți probabil că autoritățile române au pornit deja demersurile necesare pentru ”Școala de acasă” și că sunt ample discuții pe marginea acesteia. Mă bucură foarte tare că autoritățile noastre conștientizează provocarea și se mișcă în direcția asta, însă probabil că lucrurile nu se vor putea întâmpla rapid din cauza proceselor ce trebuie urmate – licitația pentru achiziționarea de 250.000 de tablete și conexiunile la net aferente, nu se poate întâmpla peste noapte (o licitație publică durează, sunt proceduri bine definite care presupun tot felul de pași – de ex.: depunere oferte, analiză oferte, contestații, motivări, desemnarea unui câștigător), ea fiind programată pentru luna septembrie.
Ce putem face noi să ajutăm?
Lucrurile sunt extrem de simple: din prisma unui părinte sau a unei persoane interesate de cum decurge educația în România, ai două variante.
Prima este să stai și să discuți, să argumentezi, să fii Gică contra etc. E probabil cea mai la îndemână, dar impactul ei pe termen scurt este zero.
Sau poți să pui mâna și să faci ceva și să ajuți (așa cum poți) ca toți copiii să poată avea acces la educație. Din perspectiva unui părinte care este mândru că a putut ajuta sistemul educațional ca procesul să poată continua, chiar și în condiții de pandemie, vă îndemn să faceți ceva dacă vă interesează. Doar așa, cu implicarea fiecăruia dintre noi și ajutarea inițiativelor guvernamentale putem să schimbăm și să facem să ne fie (la toți!) mai bine.
Zilele acestea Vodafone se implică în extinderea programului educațional „Școala din valiză” (lansat în 2018 de Fundația Vodafone România) pentru a oferi elevilor șanse egale de acces la educația digitală, și a lansat campania „Împreună nu lăsăm niciun elev în urmă” pentru a susține elevii să beneficieze de acces la educația online.
Cum poți să te implici și tu?
O variantă simplă prin care oricare dintre noi se poate implica este să donezi orice sumă dorești (2,5, 10 EUR) către extinderea programului „Școala din valiză”. Poți face asta printr-un SMS la 8846, cu ajutorul unui card bancar, sau direct pe factură dacă ești abonat Vodafone.
Pentru că la finalul campaniei, Fundația Vodafone România va dubla suma totală a donațiilor.
Cu fondurile obținute se vor extinde resursele oferite de programul ”Școala din valiză” prin realizarea de masterclasses specifice pentru toți elevii, acces la o bibliotecă digitală și programe de îndrumare.
Ce zici?
Hai că acum e momentul să începem să schimbăm sistemul educațional și alături de Vodafone să oferim și elevilor mai defavorizați o șansă egală la educație.
Sunt sigur că poți!
