De vreo câțiva ani consumerismul în materie de gadget-uri, smartphone-uri în special, galopează. La fiecare 10-12 luni foarte mulți dintre noi sunt tentați să își schimbe smartphone-ul și/sau tableta, poate chiar și camera video, din cauza noilor produse, prezentate a fi cele mai bune, cele mai inovatoare și bineînțeles, unice.

În paralel cu lansarea într-un ritm alert a noilor gadget-uri, producătorii au grijă și să scurteze durata de viață a celor precedente, pentru a da un motiv în plus pentru un upgrade. Discutam de curând cu cineva exact pe marginea acestui subiect: în fiecare primăvară (sau toamnă, dacă ești fanboy) simți nevoia stringentă de a-ți schimba smartphone-ul cu unul de generația nouă. Adică până prin februarie, martie, aparatul tău de 750+ EUR era foarte bun, abia dacă împlinise 10 luni, dar după MWC deja nu mai poate fi utilizat. Merge greu, bateria nu mai ține, nu mai face pozele așa cum știai.

O parte din vină e a noastră, dar cea mai mare e în curtea producătorilor, care se folosesc de un marketing agresiv și de niște trucuri de producție ca să ne forțeze să luăm mai ușor decizia de achiziție a unuia nou.

Acum vreo 20 de ani, eu unul dădeam într-adevăr 400-500 USD la fiecare 18-20 de luni să schimb componentele din PC, pe o cale atent studiată: memorie, CPU, GPU, placă de bază, sursă, HDD și de la început. În ziua de azi, folosesc același MacBook Air de 6 ani imediat și merge la fel de bine ca în prima zi.

Pe partea de gadget-uri însă, la fiecare 10-12 luni sunt tentat de un nou smartphone. Și probabil că și mulți dintre voi sunt în aceiași situație.

Parlamentul European intervine

E posibil însă ca această direcție să fie schimbată datorită intervenției Parlamentului European, mai exact a lui Pascal Durand, care cere membrilor UE și producătorilor de gadget-uri să ia atitudine și să schimbe modul în care sunt produse și comercializate gadget-urile.

În mod special sunt vizate majoritatea produselor din 2017, care pe exemplul Apple au început să construiască aparatele în așa fel încât să nu poată fi reparate sau operația să fie complicată și costisitoare, ca să facă utilizatorul să se orienteze mai bine spre un produs nou. Când un smartphone are bateria lipită, la fel și carcasa, la apariției uzurii fizice, e mai simplu de schimbat aparatul și nu bateria, ceea ce nu e deloc un lucru în regulă.

Cam la fel se întâmplă lucrurile și pe zona de software unde apare tot mai des termenul de abonament în locul cumpărării unei licențe, treabă care are cam aceiași finalitate cu cea discutată mai sus: după terminarea perioadei de abonament, produsul nu mai poate fi folosit. În comparație cu acum 10 ani, când dacă cumpărai licența unui produs software, îl puteai folosi până la adânci bătrâneți, bine, nu tot timpul cu update-uri.

Pascal Durand spune că ”trebuie să fim siguri că bateriile nu mai sunt lipite în produs, ci sunt montate pentru ca atunci când se strică, să nu trebuiască să aruncăm smartphone-ul. Trebuie să ne asigurăm că producătorii vor oferi informații consumatorilor vizavi de cât de mare e durata de viață a produsului și cât de ușor poate să fie reparat”.

Seria de recomandări a Parlamentului European include:

• “Criteriul de minimă rezistență” care să permită repararea.
• Extinderea garanției dacă reparația durează mai mult de o lună (cred că asta deja există la noi).
• Subvenții pentru producători pentru ca aceștia să ofere calitate mai bună și opțiuni de reparare.
• Ridicarea barierelor impuse de producători pentru serviciile terțe de reparații.
• Componentele esențiale să nu fie instalate ”permanent” în aparate.
• Componente de schimb să fie disponibile pe piață.
• Verificări și asigurări că produsele nu au durată de viață ”determinată”.

Toată treaba de mai sus sună excelent, e însă o mică problemă: în acest moment e doar un apel care cere ca producătorii să facă asta în mod voluntar.

Cel mai probabil că puțini vor da curs cererii, cei cu adevărat importanți o vor ignora. Până devine directivă/lege și atunci chiar o să fie fain.

via EUBusiness