Mai în glumă, mai în serios, aș putea să spun că cele trei argumente invocate în titlu sunt cele trei Moto Mods-uri împreună cu care am primit terminalul pentru testare. Este vorba despre Hasselblad True Zoom, Insta-Share Projector și JBL Soundboost, accesorii care fac din Moto Z un telefon inedit în peisajul smartphone actual și care, îndrăznesc eu să spun, au reușit să exploateze destul de bine această găselniță de marketing a modularității unui telefon. Abordarea găsită de Motorola mi se pare mai fericită decât încercarea făcută de LG G5 și ai săi LG Friends, așa că este destul de evident că Moto Mods sunt argumente clare în favoarea lui Moto Z.
Însă îmi propun ca pe parcursul acestui material să vă conving că și telefonul în sine, separat de aceste accesorii, este atractiv și că poate reprezenta o opțiune serioasă pentru utilizatorul aflat în căutarea unui flagship. Da, Moto Z este un flagship, chiar și în peisajul actual de după MWC-ul de la Barcelona, acolo unde LG și Huawei au prezentat oficial noua generație de high-end-uri, prin LG G6 și Huawei P10. Așa că ne vom ocupa și de dispozitivul nostru în mod individual, făcând abstracție de accesoriile care i se pot adăuga pentru a-i pune în evidență câte o funcție.
Ca o scurtă paranteză, Motorola a gândit foarte bine conceptul de modularitate și a făcut Moto Mods-urile compatibile și cu o variantă mai ieftină, mai accesibilă de smartphone, Moto Z Play. A încercat astfel să nu condiționeze utilizarea acestor Mods-uri de un telefon pe care unii utilizatori l-ar fi putut considera prea scump. În plus, ducând această filosofie și mai departe, Motorola a promis că și generația viitoare de Moto Z, indiferent de numele pe care îl va purta, va continua să fie compatibilă cu Moto Mods-urile actuale, astfel încât un fan al acestui brand să nu fie nevoit să schimbe toată seria de accesorii în momentul în care decide să își schimbe telefonul.
Dacă adăugăm și promisiunea că noi Mods-uri vor fi scoase pe piață, care vor aduce în prim plan și alte funcții ale unui smartphone, dar mai ales modalitatea de atașare foarte simplă, magnetică, între terminal și accesoriile enumerate mai sus, cred că putem spune că Motorola pare să fi găsit rețeta succesului în abordarea acestui concept.
Desigur, la polul opus este bariera prețurilor încă mari pentru aceste Moto Mods-uri, care deocamdată pot fi găsite, la fel ca și Moto Z, exclusiv în rețeaua Orange. Și dacă tot am ajuns aici, haideți să ne ocupăm puțin de partea comercială, aceea a prețurilor pentru acest smartphone și accesoriile sale. Moto Z costă 565 euro pe orange.ro, preț fără obligații comerciale. Este prețul cu tot cu TVA, care se transpune în aproximativ 2550 lei, în funcție de cursul BNR din ziua achiziției. Spuneam că există și o variantă mai ieftină, Moto Z Play, care sacrifică câteva specificații tehnice pe care le coboară puțin pentru a duce prețul mai jos. Moto Z Play este disponibil pe eMag la 2099 lei, așa că economia nu este foarte spectaculoasă.
Accesoriile au și ele prețuri destul de piperate. Moto Mods Hasselblad True Zoom costă aproape 1500 de lei tot pe magazinul online al Orange România, Insta-Share Projector costă undeva la 1100 lei (momentan nu mai este disponibil la Orange, dar poate fi găsit pe alte magazine online) și JBL Soundboost costă în jur de 450 de lei. Pe lângă acestea, mai există și o baterie suplimentară Moto Mods Incipio Offgrid Power Pack, care se poate adăuga exact ca restul accesoriilor, care costă undeva la 300 de lei. Prețurile sunt destul de sus, chiar dacă nu cred că vor fi prea mulți utilizatori care vor achiziționa toate Mods-urile pentru telefonul lor. Probabil că în combinație cu un abonament, lucrurile sună ceva mai bine.
Dacă tot am ajuns aici, trebuie să fac o mențiune și să spun că un pachet format din Moto Z Play și Moto Mods JBL Soundboost este disponibil în oferta Digi Mobile la un preț de 1850 de lei cu abonament Digi Mobil Optim Nelimitat (preț abonament 4,84 euro cu TVA inclus).
Cam atât cu partea comercială, decideți voi dacă sunt accesibile sau prea scumpe. Eu cred că s-ar putea ca odată cu trecerea timpului prețurile la accesoriile compatibile cu Moto Z sau Moto Z Play (plus alte telefoane, pe viitor) să mai scadă.
O să revin acum puțin la telefonul nostru, la Moto Z și o să trec puțin la configurația sa. Până la urmă, ca să decidem dacă un telefon este scump sau nu, trebuie să avem o idee despre raportul preț/specificații pe care îl propune. Așadar, specificațiile tehnice complete ale lui Moto Z:
- Ecran: AMOLED, 5,5 inchi
- Rezoluție: QHD (1440 x 2560 pixeli)
- Densitate: 535 ppi
- Protecție: Corning Gorilla Glass 4
- Chipset: Qualcomm Snapdragon 820
- Procesor: quad-core (2 x 1,8 GHz Kryo & 2 x 1,6 GHz Kryo)
- GPU: Adreno 530
- Memorie RAM: 4 GB
- Memorie Internă: 32 sau 64 GB
- Slot microSD: da, dedicat
- Camera foto principală: 13 megapixeli (f/1.8, laser autofocus, OIS, dual-LED flash)
- Camera foto frontală: 5 megapixeli (f/2.2, 1.4 µm pixel size, LED flash)
- Acumulator: 2600 mAh (Turbo Charging)
- Senzor amprentă: Da
- Altele: USB Type-C, LTE
- Sistem operare: Android 7.0 Nougat
Una peste alta, specificații mai mult decât decente, aproape de vârful topului Androidelor care vin de la nume cu rezonanță în industria de smartphone (excludem de aici producătorii exotici chinezi). O configurație care pare capabilă să facă față cerințelor oricărui utilizator de smarphone, o configurație care ridică totuși vreo două semne de întrebare, la nivel de acumulator și de cameră foto principală, pe care le vom analiza în cele ce urmează. Și vom vedea că temerile noastre, cel puțin la nivel de autonomie, nu au fost întemeiate.
Mai fac o scurtă paranteză înainte de a trece la argumentele lui Moto Z și o să vorbesc de performanțele telefonului, care sunt în strânsă legătură cu configurația enumerată ceva mai sus. Așa că este momentul pentru capturile de ecran din AnTuTu Benchmark, acolo unde vedem că terminalul nostru stă destul de bine și se poziționează într-o companie selectă. Ba chiar scoate un rezultat peste cel al lui Huawei P10 proaspăt testat de Ionuț, un flagship mult mai recent.
În plus, așa cum cred că deja știți, ca un adept al comportamentului în viața reală al unui telefon, nu al cifrelor seci puse într-un tabel, sunt tentat să judec performanțele unui telefon după o perioadă de utilizare, în funcție de problemele pe care le-a pus. Nu este cazul lui Moto Z, care a rulat impecabil indiferent că vorbim de conținut multimedia, de sesiuni de fotografie sau de activitățile cotidiene care presupun date, mail, social media și browsing pe lângă funcțiile de bază, acelea de telefon. Nu am nimic să îi reproșez lui Moto Z, care a fost, din punctul de vedere al comportamentului în cele trei săptămâni de testare, impecabil.
Acestea fiind spuse, să trecem la cele trei argumente ale acestui aparat, pe care eu le consider puncte cheie în eventualitatea în care sunteți puși în fața unei alegeri.
Moto Mods
Așa cum am spus încă din start, un mare avantaj al lui Moto Z sunt Moto Mods-urile. Accesoriile care amplifică pe rând câte una dintre funcțiile telefonului. Am avut în teste modulul de cameră foto, realizat împreună cu Hasselblad, proiectorul și boxa JBL. Sau, mai comercial spus, Hasselblad True Zoom, Insta-Share Projector și JBL Soundboost.
Cu riscul de a repeta, se remarcă din start soluția găsită de Motorola pentru manevrarea rapidă a acestor accesorii, prin priză magnetică. Una mult mai fericită decât în cazul LG G5 și LG Friends.
Primul și cel mai spectaculos dintre Moto Mods este fără îndoială modulul foto realizat în colaborare cu Hasselblad. În ciuda faptului că îi conferă un plus notabil de grosime și de greutate terminalului, nu este imposibil de folosit.
L-am lăsat pe telefon vreo trei zile și l-am plimbat peste tot, în încercarea de a vedea cât de incomod poate fi. Îl simți, însă te obișnuiești cu el. Și cu privirile celor din jur atunci când te văd că vorbești la aparatul foto.
Iar la nivel de fotografie, rezultatele sunt indiscutabile. Aveți mai jos o comparație între o fotografie realizată cu camera telefonului (cu zoom digital la maxim) și una realizată cu ajutorul modulului foto. Cu scuzele de rigoare pentru detaliile din fotografie (am fost foarte curios să văd cu funcționează încă din primul minut în care le-am primit și a fost singura opțiune de subiect de fotografie de pe geamul biroului), diferențele sunt remarcabile.
De notat că software-ul detectează automat când modulul foto a fost atașat și camera se deschide direct în interfața acestuia.
Iar în momentul în care începi să aprofundezi și să ieși cu Moto Z și Hasselblad True Zoom în natură, începi să realizezi că zoom-ul optic 10x, senzorul de 12 megapixeli (BSI CMOS, 1/2,3 inchi, 1,55 um, f3,5-6,5, distanță focală 4,5-45 mm) sau flash-ul cu Xenon chiar își fac treaba.
Este soluția ideală pentru condediile în care nu vrei să mai cari după tine un DSLR, dar parcă nici nu te-ai baza doar pe smartphone. Asta în mod evident, dacă reușești să treci peste bariera prețului. Hasselblad True Zoom este cel mai scump Moto Mods.
Nu o să mai intru în detalii ci o să vă las cu câteva fotografii realizate cu acest obiectiv.
Aveți și câteva seturi de fotografie directă și fotografie în care zoom-ul optic 10x al obiectivului a fost pus la lucru. Rezultatele sunt uimitoare, fie că vorbim de poze realizate afară sau de fotografii interioare.
Al doilea pe listă este JBL Soundboost. Nu sunt prea multe de spus, funcționează ca orice speaker bluetooth pentru smartphone. Doar că, de această dată sunt lipite și, cu ajutorul suportului de sprijin, pot sta într-o poziție corectă. Sunetul este clar și puternic, chiar și în mediul exterior, deși aș fi tentat să spun că este mai degrabă destinat folosirii interioare.
La nivel de specificații, trebuie evidențiat acumulatorul încorporat, de 1000 mAh (care asigură până la 10 ore de ascultat muzică) și puterea declarată a celor două difuzoare, de 3 W pentru fiecare dintre ele.
Altceva nu este de zis despre acest Moto Mod, dedicat în mod evident pasionaților de muzică sau celor care vor să vizioneze un film cu efecte sonore care să impresioneze.
Mai spectaculos mi s-a părut Insta-Share Projector, care funcționează pe tehnologie DLP. Este clar o soluție de back-up, dar chiar poți ține o prezentare cu el.
L-am testat cu colegii de la Integrator Soft și funcționează. Chiar și în condiții de lumină exterioară își face treaba.
Iar dacă ai posibilitatea de a reduce lumina în încăperea în care faci respectiva prezentare, se vede chiar bine (luminozitatea declarată este de 50 lumeni).
De asemenea, distanța față de suprafața de proiecție și dimensiunea proiecției pot fi surprinzătoare, iar butonul de focus optic își face treaba cu brio. Rezoluția de 854 x 480 pixeli (WVGA) poate părea prea mică, dar nu este deloc așa.
Pentru a evita surprizele neplăcute, Insta-Share Projector vine și cu un acumulator suplimentar integrat în el, de 1100 mAh, care oferă un plus de 60 de minute de proiecție.
Pot spune că rezultatul a fost cu mult peste așteptări, pentru că eram destul de sceptic cu privire la partea de proiecție și l-am considerat pe Insta-Share Projector ca fiind cel mai puțin util Moto Mods. Nu este deloc așa.
De remarcat că atât Insta-Share Projector cât și Hasselblad True Zoom vin cu câte o gentuță special concepută, care ajută la transportul acestor module și le conferă un plus de protecție pe timpul transportului.
Fără să intru extrem de mult în detalii, cred că v-am lămurit de ce consider că Moto Mods reprezită clar un argument în favoarea lui Moto Z. Iar promisiunea celor de la Motorola, care vor mai scoate și alte asemenea accesorii, amplifică această senzație.
Desigur, telefonul în sine este și el foarte reușit. Așa că vine cu câteva argumente proprii în fața utilizatorului, dincolo de seria de accesorii Moto Mods.
Design și construcție
La orice smartphone contează foarte mult primul contact. Cum îl simți în mână și cum apreciezi construcția lui. Moto Z este un telefon foarte reușit, care sparge tiparele ultimelor apariții, cu construcții de tip unibody din metal sau plastic acoperit cu sticlă. E drept, compatibilitatea cu Moto Mods și felul în care acestea pot fi atașate telefonului au împins înspre adoptarea aceste construcții, însă rama metalică și capacul din spate, care se aplică magnetic, la fel ca un Moto Mods se potrivest de minune. Capacul în sine pare realizat din piele, deși nu este.
Însă textura lui, pe care aș îndrăzni să o caracterizez ca fiind specifică Motorola, se simte foarte bine în mână. În plus, magnetul care atașează capacul și Mods-urile funcționează foarte bine și oferă o senzație de lucru foarte bine închegat.
De remarcat și buton-ul home, care integrează și senzorul pentru citirea amprentei digitale, care este foarte finuț și care are o formă specifică, pătrată, dar și lipsa jack-ului de 3,5 mm pentru căști, aspecte care contribuie la un design care mie mi-a plăcut mult. Desigur, atunci când vine vorba despre construcție și aspect, părerile sunt subiective și gusturile pot varia de la utilizator la utilizator.
Îmi place și faptul că, chiar și atunci când are capacul din spate, telefonul are un profil foarte subțire. De altfel, ar fi destul de ciudat de folosit fără acest capac, în primul rând pentru că ar fi lăsași la vedere toți pinii care permit comunicarea cu Moto Mods.
Însă, pentru aceia care au alte gusturi în materie de textură, sau care vor un grad mai mare de protecție pentru Moto Z, am avut în teste și câteva huse și carcase speciale pentru MotoZ de la partenerii noștri de la MobileDirect.ro.
În mod ciudat, acestea au lăsat la vedere pinii despre care vorbeam mai devreme, însă au oferit o mai bună protecție pentru ecran.
Asta pentru că am avut și huse de tip cover. Vedeți mai jos o serie de fotografii în care pot fi văzute aceste huse. La fel, este o chestie de gusturi, dar cu siguranță găsiți ceva care să vă placă.
La fel cum, în afară de huse, la MobileDirect.ro gășiți și încărcătoare, acumulatori și alte accesorii pentru Moto Z și pentru orice alt smartphone.
Autonomia
M-a surprins plăcut și autonomia acestui smartphone, care a reușit chiar să treacă de bariera celor două zile, una pe care o consider mai mult decât satisfăcătoare. Și asta în condițiile în care am folosit și modulul foto, singurul Moto Mods care nu are un acumulator încorporat. E drept, le-am folosit și pe celelalte două, care vin cu propriul acumulator buid-in, dar totuși, să treci două zile într-un ritm destul de accelerat de utilizare este mare lucru.
Telefonul a fost folosit cu numărul de telefon de la birou, dar și cu o cartelă de teste de la Orange România, cu datele mobile activate, cu conectare la două rețele wireless, conturi de mail, social media, browsing și mai ales realizat de fotografii.
În mod evident, autonomia este un plus.
Probabil că durata de viață a bateriei este prelungită și de Android-ul extrem de curat, o trăsătură specifică Motorola încă de pe vremea în care se afla în ograda Google. Și intrăm aici pe teritoriul altor bile albe în favoarea lui Moto Z, loc în care aș mai aminti și ecranul telefonului și calitatea convorbirilor.
Nu vreau să fiu acuzat de subiectivism, așa că o să vă spun și ce nu mi-a plăcut la acest smartphone. În primul rând, faptul că nu vine cu un cablu de date USB. Încărcătorul este dintr-o bucată, nu vine în stilul devenit clasic, cu adaptor de priză și cablu USB. Iar faptul că telefonul se bazează pe USB Type-C te cam încurcă atunci când vine vorba de descărcat pozele din telefon, spre exemplu.
De asemenea, din pachetul standard au lipsit căștile. S-ar putea să fie o situație valabilă doar în cazul sample-ului primit de noi la teste, mai ales că în cutie era un adaptor de la USB Type-C la jack de 3,5 mm, însă, dacă lipsesc căștile din pachet, este un minus.
Tot la capitolul minusuri aș pune și camera foto principală a telefonului.
Și nu am folosit ca termen de comparație fotografiile obținute cu ajutorul obiectivului suplimentar, ci am comparat cu alte flagship-uri de aceeași generație, de la alți producători de tradiție. Samsung Galaxy S7, spre exemplu.
Să nu se înțeleagă că nu face poze reușite. Mai jos aveți câteva exemple de fotografii realizate direct cu camera telefonului, fără obiectivul foto. Sunt peste medie atunci când vine vorba despre calitate.
Parcă totuși aș fi avut așteptări mai mari de la un flagship al anului 2016.
Concluzii
Una peste alta însă, Moto Z este un telefon chiar reușit. Recunosc sincer că mie a reușit să îmi schimbe o părere preconcepută despre telefoanele Motorola din ultimii ani. Chiar și dincolo de Moto Mods, terminalul are calitate și l-aș folosi cu încredere, motiv pentru care îl recomand sincer. Este bine construit, lasă o impresie de soliditate, se ține foarte bine în mână, are o interfață software aerisită și curată și, poate cel mai important, nu a dat niciun rateu pe perioada testării.
Iar dacă adăugă în ecuație seria de accesorii Moto Mods (cu un preț suplimentar deloc de neglijat), avem o soluție care s-ar putea să câștige tot mai mulți adepți. Mie unul mi-a plăcut mult ideea de telefon modular așa cum a gândit-o Motorola, iar Hasselblad True Zoom este modulul suplimentar pe care nu l-aș lăsa acasă în niciun concediu.
