De obicei oamenii ridică statui unor eroi sau unor zeități, ca semn de recunoștință pentru fapte de vitejie reale sau doar povestite. Mai vedem câte o statuie sau un monument dedicate unor momente istorice marcante pentru evoluția unei țări, a unei societăți. Și, din când în când mai vedem câte o monstruozitate care are o simbolistică mult prea greu de înțeles pentru muritorii de rând. Îmi vin în minte câteva exemple de la noi, dintre care aia cu lupul ținut în brațe este cea mai cumințică.
Ei bine, pe lângă toate acestea, avem acum o statuie dedicată… conceptului de selfie, așa cum îl percepem noi în prezent. Și accentuez în prezent, nu doar prin perspectiva instrumentului cu care se realizează autoportretul digital, un telefon inteligent, dar și prin aspectul celor două eroine din statuia noastră. Nu de alta, dar nu este prima ispravă de acest gen. În Turcia, există o chestie similară, care înfățișează un prinț otoman care își face un selfie cu un telefon, o nepotrivire evident intenționată, contestată de unii, însă cu un potențial turistic destul de mare. În cazul de față avem două tinere perfect încadrate, cel puțin ca ținută, în vremurile contemporane, care par oprite din mers cât să își facă un selfie cu un smartphone (modelul de telefon este un adevărat subiect de dispută între fanii diferiților producători).
Bine, nu o avem noi, ci o au americanii din Sugar Land, Texas. În ciuda realizării destul de interesante din punct de vedere estetic, care discriminează clar bărbații (deși nu cred că ei sunt mari selfieomani), eu unul nu prea înțeleg care ar putea să fie rostul acestei statui, dincolo de aportul imens de capital de imagine pe care ea l-a adus micuțului oraș. Practic toți pasionații de telefonie mobilă (și nu numai) au aflat de Sugar Land. Și sunt convins că tot mai mulți turiști își vor face poze (selfie-uri, evident!) cu această statue. Din punctul ăsta de vedere, cel care a avut ideea merită felicitat.
Măcar la acest nivel ar fi fost bine să se găsească niște soluții mai fericite și în București, acolo unde am văzut nu mai departe de săptămâna trecută „aripile” din fața Casei Presei. Cum valoarea estetică este greu de găsit la un astfel de monument, s-ar fi putut încerca măcar o manevră de marketing. Însă probabil că acolo a fost doar o mare sugativă de bani publici. Și cum noi nu prea facem politică pe acest site, revenim la statuia noastră cu selfie-ul, pe care chiar am început să o apreciez!
via PetaPixel
