Săptămâna trecută, când am avut ocazia să prezint evenimentul ”Hour of Code” în fața a aproape 100 de copii super pasionați de tehnologie, la sediul Microsoft România, mi-am dat seama că ceea ce pentru unii este încă ceva de neînțeles, pentru alții este ceva normal, fără de care nici nu prea ar putea concepe viața. Dar tehnologia informației (IT-ul ăsta cu care se laudă unii) este motorul și în același timp mijlocul prin care visele noastre, ale tuturor, pot deveni realitate.

25 de ani de tehnologie

Eu și cei din generația mea am intrat în contact cu tehnologia destul de târziu: în 1990, imediat după Revoluție am putut vedea primul calculator Cobra, m-am jucat cu primul HC și m-am inițiat în tainele programării. Am și acum în minte momentele în care elev fiind, în școala generală, visam cu ochii deschiși că am în față un calculator și că îl folosesc. Visul era atât de real încât simțeam efectiv tastele sub degete și sunetele acelea seci generate la apăsarea tastelor. Le-am spus părinților mei că vreau să merg la liceul de Informatică și că dacă voi intra îi rog să îmi cumpere un calculator (nu era încă PC, că abia ulterior m-am prins ce înseamnă).

M-am ambiționat și am reușit să intru la liceul de Informatică iar tatăl meu a cheltuit o sumă fabuloasă pentru anul 1991 ca să îmi cumpere primul calculator: un CIP03 – (Calculator de Instruire Programabil). Era făcut în jurul platformei Sinclair Spectrum și putea funcționa cu limbajul BASIC (aici găsiți o istorie a ceea ce înseamnă Spectrum), doar că de fiecare dată când îl porneam trebuia să încarc în el sistemul de operare – nu avea memorie suficient de mare în care să păstreze datele, așa că mă foloseam de un casetofon să încarc ceea ce aveam nevoie. La fiecare pornire, 10-15 minute erau alocate procesului de setare a calculatorului, timp care mi se părea mereu mult prea mare.

Într-un moment în care nu exista internet eu reușisem să am un calculator și începeam să învăț limba engleză cu dicționarul în față doar ca să îmi dau seama ce înseamnă instrucțiunile pe care le vedeam pe ecran și cam ce ar trebui să fac. Norocul face că la liceu m-am întâlnit cu alți oameni la fel de pasionați de tehnologie cu care am pornit să explorăm mai în amănunt limbajele de programare. Și cu ce poți începe, dacă nu cu jocurile?

Pentru că nu aveam jocuri, ideea de a face unul a fost firească și după ce am consultat câteva luni o anumită revistă de IT am reușit să fac ceea ce vedeți mai jos: un simulator care preia de la jucător o valoare, o compară cu una generată aleator de calculator și dacă e mai mare, oferă mesajul de câștigător. Se întâmplă pentru 100 de iterații și vrea să simuleze un fel de joc de zaruri.

Asta se întâmpla acum 25 de ani. Azi, oricine poate să facă ceva mult mai fain folosindu-se de PC, tabletă sau chiar telefon, iar rezultatele sunt grafice, din păcate nu mai e nevoie să visezi, pentru că ai totul în față.

Am realizat treaba asta stând de vorbă cu câțiva din elevii ce au participat la ”Hour of Code” și care s-au folosit de tablete sau chiar telefoane că ca să facă tutorialul Minecraft de pe code.org. Prin comparație saltul e imens, lumea e complet schimbată. Iar eu sunt tot în ea și mă bucur în fiecare zi de ceea ce are să îmi ofere și mă las surprins și încântat de tot ceea ce este nou.

Smartphone-ul: instrument de lucru și obiect dorit de toată lumea

Pentru mulți dintre voi smartphone-ul este un lucru normal. Copiii mei consideră normal să aibă tabletă, telefon, consolă de jocuri, televizor color. Și eu consider normal să am parte de așa ceva.

Doar că lucrurile nu au stat la fel dintotdeauna.

V-am zis cum am început, momentul în care calculatorul pe care îl aveam costa mai mult decât oricare flagship al momentului și din punct de vedere hardware (memorie, procesor, display) era net inferior și putea face mult mai puține lucruri. CIP 03 avea dacă nu mă înșel puțin peste 48k memorie și o clonă de procesor Z80A la 3,5 Mhz, pe 8 biți. Simțiți-vă liberi să comparați cu ceea ce aveți voi acum, când și cea mai mică poză pe care o faceți și o stocați în telefon ocupă mult mai mult loc decât toată memoria din primul meu calculator.

Am avut norocul să prind în plină expansiune era PC-ului din anii 1995 până prin 2009, fiind implicat activ în piața IT din România prin tot ceea ce am făcut/scris în revista CHIP. În 1999 am ales să merg la CHIP și să nu intru direct ca dezvoltator (pe Delphi) pentru că mi s-a părut mult mai fain să lucrez cu noile produse de pe piață, să testez software, să văd cum industria se diversifică și să scriu despre ea. Am mâncat practic tehnologie pe pâine și am norocul ca și acum să pot face asta pentru că am învățat să mă ajut de tehnologie ca să îmi împlinesc visele, nu numai să scriu despre ea.

Prin 2003 sau 2004, când am văzut prima data aparatele cu Palm OS, Windows CE și mai târziu cu Windows Mobile mi s-au părut interesante. Lumea le zicea PDA-uri, adică Personal Device Assistant, erau foarte scumpe, aveau un display monocrom, un stylus (nu ala ”inventat” de Apple) și în afara unui număr restrâns de manageri sau pasionați, nimeni nu le folosea.

Chiar știu că aveam colegi în redacția CHIP care spuneau despre ele că sunt niște tâmpenii și că nu are rost le băgăm în seamă că nu ne ajută cu nimic – Zsolt, îți aduci aminte că erai printre puținii care au zis că merită?

Saltul de la interesant la util (pentru mine) s-a făcut în urma participării la un Microsoft PDC (Professional Developers Conference) în Los Angeles, unde nu numai că m-am jucat cu câteva modele  de PDA-uri i-mate (nu mi-am putut lua unul pentru că pe vremea aia nu aveam card de credit, iar al meu care era de debit nu a funcționat) dar l-am văzut pe Bogdan Mușat (pe vremea aia era la Microsoft România în echipa DPE) cu un aparat cu Windows Mobile (cred că era un aparat HP) pe care a descărcat offline o hartă a Los Angeles-ului și am putut să facem rute și să calculăm cam pe unde am putea să ne plimbăm. Inclusiv cu orarul autobuzelor și rutele ce ar fi trebuit urmate.

Ăsta a fost momentul în care am zis că trebuie să am și eu așa ceva și am început să cer la teste astfel de aparate (de la distribuitorii din România), despre care am început și să scriu. Microbul mi-a intrat în sânge și nu cred că mă va părăsi vreodată.

Am la mine mereu măcar un smartphone dacă nu cumva două poate chiar și o tabletă și un laptop. Între timp am devenit și Microsoft MVP Windows Phone, semn că toată activitatea mea din această zonă nu a trecut neobservată și pasiunea mi-a fost răsplătită.

Cu smartphone-ul la lucru

Ideea de a face MOBzine mi-a venit relativ repede după momentul în care m-am dedicat zonei de mobilitate cu smartphone-uri, PDA-uri, tablete. Știam că asta este ceea ce vreau să fac pe viitor, nu am fost însă niciodată pregătit să îi dau drumul cu adevărat. Dacă nu ar fi fost câteva persoane din IT-ul românesc care să îmi spună că nu contează unde scriu, important va fi să scriu pentru ca ele să poată citi ce am de zis despre tehnologie, poate că și acum MOBzine ar fi fost tot în stadiul de idee și sunt sigur că ar fi fost păcat. Ella și Ioana au contribuit decisiv aici, aveți mulțumirile mele.

Iar Cristi m-a încurajat și el și am putut să pornim la treabă.

V-am povestit toate astea pentru că am văzut campania Huawei de Crăciun, desfășurată sub conceptul “Visează, Orice e posibil”. Ea își propune să îi inspire pe consumatori să își urmeze visele și să lupte pentru îndeplinirea acestora folosindu-se de tehnologie, în special de phablet-ul Huawei P8.

Alegerea fotbalistului polonez, Robert Lewandowski, ca si ambasador al brandului, nu este intamplatoare.

Drumul spre succes al lui Lewandowski nu a fost deloc unul usor, fotbalistul luptand din greu sa ajunga la performanta. Inca din copilarie, acesta si-a dorit sa devina un jucator de fotbal profesionist, iar pasiunea si efortul constant l-au ajutat in cele din urma sa-si indeplineasca visul, desi a trecut peste nenumarate greutati, inclusiv accidentari grave.

In prezent, Robert Lewandowski este capitanul echipei nationale de fotbal a Poloniei si unul dintre cei mai buni jucatori din lume. Acesta joaca la clubul de fotbal Bayern München, iar in sezonul 2014 – 2015 a fost desemnat cel mai bun marcator din Bundesliga.

Mai mult, popularitatea sa la nivel global a venit atunci cand a reusit sa doboare recordul Europe’s Big Five Football Leagues, inscriind cinci goluri in mai putin de 8 minute si 59 de secunde. Acest record il desemneaza cel mai rapid marcator din istoria fotbalului!

„LewanGOLski”, asa cum este supranumit atacantul lui Bayer, are 12 goluri marcate in acest start de sezon, ceea ce inseamna 24 de puncte in clasamentul pentru Gheata de Aur.

Robert Lewandowski este doar unul din exemplele de oameni ambitiosi, care si-au materializat visele pentru ca au crezut ca totul este posibil.

Ce legătură are cu mine? Una directă: dacă nu aș fi avut smartphone-ul la îndemână, nu aș fi avut mijloacele necesare să îmi continui pasiunea pentru gadget-uri și să pornesc și să susțin proiectul MOBzine. Pentru că aproape tot ceea ce fac pentru site și conturile de Social Media asociate, se întâmplă de pe smartphone.

Cu smartphone-ul citesc știrile, cu smartphone-ul comunic, de smartphone mă folosesc să îmi setez întâlnirile, smartphone-ul mă anunță când apare ceva nou, pe smartphone testez și sunt momente când și scriu de pe smartphone. Cu smartphone-ul navighez în București când am de ajuns la evenimente, smartphone-ul mă anunță care e orarul avionului sau trenului când trebuie să călătoresc. Altă soluție nu aș avea, pentru că job-ul zilnic presupune cu totul și cu totul altceva, iar accesul la informație este restricționat.

Sper ca ceea ce v-am spus să vă inspire și pe voi și să vă determine să vă urmăriți visele, iar cu ajutorul tehnologiei să fiți mai aproape de realizarea lor.

Trăim momente foarte faine vizavi de smartphone-uri și tablete, mai faine decât expansiunea PC-ului. Folosiți-vă de tehnologie ori de câte ori aveți ocazia și căutați lucrurile bune care vă ajută să ajungeți acolo unde vreți!