Am deja câteva zile bune de când mă bucur de compania unui HTC One A9 de culoare gri. După ce am trecut de euforia primelor momente de acomodare, lucrurile încep să se cearnă și să îmi dau seama cum stă de fapt treaba cu cel mai nou membru al familiei One, adică A9.
În primul rând vreau să vă spun că gluma ” am un iPhone cu Android” funcționează în peste 80% din cazuri, doar cei care știu foarte bine că pe iPhone nu poți pune altceva decât iOS nu m-au crezut, în rest toți ceilalți au fost convinși că am în mâna un iPhone cu Android. E un lucru rău?
Deloc, e chiar foarte bine pentru HTC. Se folosesc de popularitatea iPhone-ului și de asemănarea cu acesta ca să promoveze propriul produs, pe Android. Diferit? Special? Depinde cum privești.
Lucrul care îmi place extrem de mult la noul HTC One A9, smartphone-ul cu display de 5 inci (rezoluție Full HD de 1080 x 1920 pixeli și densitate 441 ppi) și carcasă metalică este exact modul în care arată. Lăsând la o parte asemănarea mai mult decât evidentă cu iPhone 6, One A9 e un aparat compact, bine construit ce se ține extrem de bine în mână. Faptul că e ușor (doar 143 g) și extrem de subțire (7,3 mm) îi permit să fie un excepțional companion zilnic.
Mai jos îl puteți vedea în compania unui mai vechi HTC Sensation XE (primul de sus) și a flagship-ului HTC One M9 (primul de jos) ca să vă dați seama mai bine despre ce vorbesc.
One A9 funcționează cu nano-SIM și are și suport microSD ca să extindă capacitatea de stocare. Reamintesc că în Europa HTC a decis să aducă modelul One A9 cu doar 2 GB RAM și 16 GB pentru stocare, probabil din motive legate de preț.
Pot să spun că toate elementele constructive ce mi-au plăcut la iPhone 6 fac deliciul și al lui One A9: curbe rotunjite, carcasă metalică, subțire, ușor. În plus se regăsește suportul pentru microSD.
Ca să poată beneficia de similaritatea cu iPhone 6 HTC a renunțat la cele două difuzoare de pe partea frontală și a venit cu unul singur, montat în marginea inferioară. Automat s-a făcut rabat la calitatea sunetului și la nivelul maxim al sonorului.
Alte chestii faine pe care le-am remarcat pe noul One A9 sunt într-o ordine a importanței HTC Sense (care chiar și mai puțin complex decât pe M9 își face treaba), o cameră de 13 MP (4128 x 3096) cu stabilizare optică și performanțe mai bune decât cea de pe One M9 plus funcția de încărcare rapidă (Quick Charge 2.0, 3.0) și opțiunile de noise cancellation.
One A9 e primul smartphone non Nexus care a fost livrat consumatorilor cu Android 6.0 Marshmallow preinstalat. Că e prezent pe sistem s-ar putea să nu remarcați chiar imediat, schimbările de la versiunea precedentă nefiind foarte pregnante de la început. Pe parcurs vă veți prinde că Google a introdus elemente mai avansate de securitate în primul rând pentru că aplicațiile nu mai funcționează așa cum știați. Să vă dau un exemplu: lansați camera foto din Instagram – Google vă întreabă dacă dați voie Instagram să acceseze camera foto, pe urmă camera vă întreabă dacă o lăsați să acceseze senzorii de localizare și ulterior dacă îi dați voie să acceseze mediul de stocare ca să poată salva pozele. Și tot așa … Chestiile astea care deși în teorie sunt bune s-ar putea să fie cam greu de digerat de niște utilizatori noi, care nu au neapărat cunoștințe în domeniu și nu înțeleg neapărat complet conceptul de privacy …
Iar senzorul de amprentă pus pe partea frontală e un lucru de care o să deveniți dependenți: e drept că sunt obișnuit să îl folosesc de pe S6 Edge+, dar acum că e și pe One A9 îmi confirmă că e extrem de util! Și are și funcție de Home așa cum probabil vă închipuiți.
Acum lucrurile mai puțin faine legate de One A9. Primul și singurul ce merită amintit este faptul că display-ul AMOLED de pe One A9 nu e foarte strălucitor, chestie ce în soare puternic cam face ecranul de necitit chiar și cu luminozitatea dată la maxim. E posibil să fie doar o problemă de configurare pe aparatul ajuns la mine, o să mai investighez.
Și un al doilea lucru este autonomia: bateria de doar 2150 mAh nu e chiar ce mai inspirată alegere din partea HTC. Înțeleg motivele legate de estetică și design și apreciez faptul că software-ul optimizat își face treaba destul de bine. Totuși, mi-ar fi plăcut să pot fi sigur că One A9 mă ține o zi întreagă fără să trebuiască să drămuiesc atent bateria.
Cu toate astea One A9 a devenit rapid aparatul meu preferat (și a trebuit să aleg între o gamă amplă de Androide – LG G4, Nexus 5X, HTC One M8, HTC One M9, Samsung Galaxy S6 Edge+ și două Windows Phone: Lumia 1520 și Lumia 640.
Stați pe aproape că testarea continuă și pe măsură ce descopăr lucruri noi o să vi le transmit, asta înainte de review.
