Jocurile cu pirați n-au avut o viață prea bună în ultima jumătate a deceniului, iar titluri ca Raven’s Cry nu au prea ajutat. Speranța mea la a vedea ceva mai răsărit era pusă pe umerii studioului Snowbird Games, cu al lor Caribbean. Un joc ce se întinde pe întregul Caraibe, la fel de detaliat precum era în epoca antică a lui Sid Meier’s Pirates, bazat pe tehnologia și principiile de gameplay ale lui Mount&Blade, și mult mai ieftin decât urletul corbului de acum câteva săptămâni. Este categoric un joc despre pirați mai reușit la a fi un joc despre pirați decât Raven’s Cry, dar nici acesta nu este perfect, sau la nivelul unui joc Sea Dogs de pe la începutul veacului.
Voi sări peste comparația grafică tradițională, deoarece Mount&Blade era aproape contemporan cu Sea Dogs. Au lucrat pentru a îi da un detaliu ceva mai bun, în special pentru personaje, dar tot nu o să vezi apă suficient de udă în el sau măcar echipaj pe nava ta în timp ce te plimbi pe mare. Detaliul este suficient, și vorbim în continuare de un motor capabil să redea peste o sută de unități pe ecran, simultan, animate și luptându-se cum pot mai bine. Când încă mai foloseam un Pentium 2, asta era extrem de impresionant, acum, poate că nu, dar din nou, nu este un joc făcut pentru detaliu. Ca urmare, sacrifică și din ce atmosferă piratericească se putea reda. În loc să explorezi orașe vei sta într-un ecran static, identic pentru cam fiecare port, bătăliile navale se dau mai mereu în largul mării, departe de orice fel de coastă sau insuliță, iar asediile forturilor vor fi mereu pe uscat, cu un fort ce arată mai mereu la fel, dar unde măcar se schimbă ocazional decorul. Ați putea considera că merge pe calea spartană, cea care se bazează mult pe imaginația ta pentru a completa golurile. Sunt ceva mai multe decât mă așteptam, însă fiind un fan al jocului din ’87 ce-a cam creat genul, nu am cum să spun că nu există exemplare care nici măcar atât nu reușeau să facă. Muzica este măcar plăcută. Sper că vă place clasicul „What do you do with a drunken sailor”, pentru că apare adesea. Restul efectelor audio sunt importate din Mount&Blade, complet cu acel sunet foarte satisfăcător de-a tăia pe cineva cu sabia în galop. Zgomotul tunurilor de pe vase, însă, este cam slab, oarecum anemic. Combinat cu redarea lor vizuală ce ocazional uită să mai genereze și ghiulelele, le face să pară cam firave, neînsemnate, lipsite de un feedback audio-vizual care să le facă să se simtă ca tunurile unei nave de război teribile ce terorizează mările.
Cât de terifiant vei fi, asta depinde de tine. Jocul îți permite să începi într-una din mai multe condiții, fiind și un fel de nivel de dificultate inițial aici, deoarece un fost locotenent va fi amplu echipat inițial pentru a-și începe cariera de marinar în Caraibe. Un fost hoț de buzunare, nu la fel de mult. Vei trece apoi la stabilirea detaliilor personajului, folosind sistemul de RPG al lui Mount&Blade, dar cu o serie de abilități noi, destinate navigatului pe mare și operării tunurilor. Cea mai mare majoritate au rămas intacte de la jocul de bază. Au pus însă ceva în plus, Traits. Caracteristici ce vin mai rar, cheltuiești puncte separate pe ele, și îți dau un bonus nu tocmai neglijabil la diferite aspecte. Ai putea, spre exemplu, să capeți abilitatea de-a convinge comandați capturați să ți se alăture ție, în cazul în care ești rege. Pentru că poți deveni rege, la fel ca la Mount&Blade, te poți cățăra până în vârful ierarhiei, de vei deveni cel mai de temut individ din Caraibe, ori ca pirat, ori ca un colonist foarte supărat.
Citiți review-ul complet pe Games Arena!
