Foarte mulţi privesc platformele wearable drept nişte mofturi introduse de producători ca să ne facă pe noi, consumatorii, să plătim mai mult pentru aceleaşi produse. În realitate nu e vorba despre nicun fel de moft: e vorba despre o bătălie care a început de câţiva ani, care vizează extragerea datelor despre starea sănătăţii populaţiei, monitorizarea constantă şi extragerea/identificarea de trenduri. Pentru ca apoi aceste informaţii să poată fi livrate celor ce au un maxim interes în zona asta: companiile de asigurări de sănătate, guvernele, spitalele.
Vă daţi seama ce se va întâmpla în curând? O să putem şti din timp dacă apar ceva simptome care ar putea trăda vreo afecţiune la care nici nu ne-am gândit. E un proces ce poate salva multe vieţi dacă este pus cum trebuie în practică. La polul opus, prin analiza datelor despre starea de sănătate a populaţiei asiguratorii de sănătate şi prestatorii de servicii medicale îşi vor putea ajusta corespunzător costurile: cu istoricul de sănătate în faţă, cu potenţialele probleme pe masă, cum o să ne negociem o operaţie?
De asta multe companii au găsit oportun să intre în zona wearable şi să ofere propriile sisteme de monitorizare a sănătăţii, când zic sistem mă gândesc de fapt la baza de date unde datele se duc. Să nu credeţi o clipă că ele nu sunt extrase, trimise în cloud, analizate corespunzător.
De curând au început să apară şi informaţii care să ne arate cât de mare e de fapt interesul participanţilor în jocul “sănătate” faţă de colecţiile acestea de date. 14 din primele 23 de spitale din SUA au deja programe pilot care sunt centrate pe integrarea/extinderea platformei HealthKit: o locaţie unică în care se pot stoca şi agrega o sumedenie de informaţii despre pacient de la tensiune, puls, mişcare, evoluţia în greutate etc.
Un doctor de la Boston’s Beth Israel Deaconess Medical Center spune că se folosesc deja de date extrase de la aproape 250000d e pacienţi. Şi că ar fi o idee bună să folosească o platformă creată special pentru a agrega datele preluate de la un număr mare de sisteme de monitozare, lucru ce Apple HealthKit poate să îl facă.
Trendul e clar. Singura întrebare este: “ce facem noi? Ne dăm de bunăvoie datele în speranţa că vom fi ajutaţi să prevenim accidente?”
Sau ne gândim că de fapt datele oferite de noi vor fi extrem de importante pentru cei ce le colectează şi în schimb nu vom primi nimic palpabil, doar o promisiune că poate? Pentru moment eu merg pe a doua variantă pentru că am mai văzut filmul ăsta: Google l-a creat cu search, GMAIL, YouTube, Google+.
via Reuters
😀