Capcom are o relație stranie cu propriile lor proprietăți. Pe de o parte, adoră să tot lanseze jocuri noi, pe de alta, sunt progresiv mai proaste. Mă refer în special la serii precum Resident Evil și predominant Resident Evil, pentru că în ultima jumătate de deceniu au fost oribile. Însă, acum vreo doi ani, s-a întâmplat ceva neașteptat, Capcom a făcut un joc Resident Evil bun, și nu, nu era 6 sau operațiunea ratonilor urbani, era Revelations. Un joc la care te plimbai printr-o navă aflată în derivă pe undeva, plină de monștri, plină de pericol, plină de elemente de gameplay ce îți aduceau aminte de ce Resident Evil a fost o dată bun… sau măcar jucabil. Avea acel sentiment de supraviețuire într-un mediu de groază, cu muniție limitată, resurse puține, inamici numeroși și sentimentul că nu ești complet dezamăgit. Cu acest joc, cei de la Capcom au reușit să facă ceva bun, așa că vor continua, chiar luna aceasta, cu Resident Evil Revelations 2.
Însă nu se limitează la a produce doar o continuare, și să încerce să refacă experiența de a juca un titlu Resident Evil clasic, dar cu control modern, grafică modernă și câteva idei de design contemporane, ca evenimente quick-time. Cu Revelations 2 au mers cu vreo doi pași mai departe, așa că pe de o parte ar putea fi bine, pentru că încearcă lucruri noi, iar pe de alta ar putea fi nu la fel de bine, pentru că atunci când Capcom încearcă lucruri noi, primim lucruri ce ne duc cu gândul la oameni și girafe. Ce schimbă, fundamental, este modul în care jocul e disponibil. Este episodic. Nu vei avea totul disponibil de la început, dar nici nu va fi întins pe parcursul unui an întreg, ci mai mult pe parcursul unei luni, cu câte un episod nou, de vreo 6 euro, lansat în săptămână. De ce ar face asta? Marketing. Literalmente marketing. Cineva de la marketing s-a gândit că dacă jucătorii au doar 2-3 ore de gameplay pe săptămână, cu o poveste ce se termină mai abrupt ca o prăpastie peste care aleargă un coiot, or să petreacă restul săptămânii vorbind despre joc. Se vor întreba: „Ce e asta? Ce s-a întâmplat? Unde e Chris? De ce Barry continuă să fie atât de badass? Cine mai știe care este povestea jocului în acest moment?”, și multe altele. În general, vor face promovare gratuită jocului. Stau și mă întreb dacă nu cumva trebuia să fac același lucru cu cartea mea, să lansezi capitolele individuale, și să le termin pe fiecare cu o minciună abjectă care părea interesantă, dar care nu se lega de capitolele următoare și nu prea este adresată. Cam ca un joc Assassins Creed.
Va funcționa această manevră de marketing? Nici o idee. Depinde predominant dacă jocul în sine va fi bun, sau poate că nu, pentru că Resident Evil tot se va vinde, indiferent de starea în care se află. Ce mai aduce nou jocul de față este un accent pe o experiență cooperativă. Nu că nu au mai fost jocuri Resident Evil cu așa ceva, însă nu tocmai în acest fel. Este un mod cooperativ asimetric, la care vei putea control ambele personaje chiar de unul singur. Povestea va urmări grupuri a câte două personaje, fiecare compus dintr-o parte ce este acolo ca să căsăpească totul, și una care are mai mult un rol de suport. Nu 100% pacifist, atacuri fiind disponibile de la un anumit moment, însă nu destul de orientat pe lupte încât să poarte o armă de foc și să consume din muniția puțină ce este răsfirată prin nivele.
Citiți continuarea pe Games Arena
