Mi se pare corect să vă aduc la cunostinta acest lucru, atâta timp cât v-am anunţat şi închiderea ei şi disponibilizarea abruptă a echipei din Braşov. Însă mai există un motiv destul de puternic pentru care am decis să deschid această cutie a Pandorei. Am auzit, în discuţiile din ultimele zile din jurul acestui subiect, destul de des vehiculată ideea cum că spiritul CHIP e aici, la Braşov. Rahat! Mi se pare o mare ipocrizie! Cel puţin în ultimii trei-patru ani de dinaintea închiderii, din punctul de vedere al managementului de atunci, revista CHIP a fost doar o vacă de muls bani, prin toate metodele. Iar spiritul CHIP, după părerea mea, a fost reprezentat pe de-o parte de materiale originale şi obiective (şi aici a fost sufocat de bariere financiare în ultima parte a vieţii revistei), de o mână mică de oameni care au rezistat frustrărilor şi şi-au făcut treaba corect până în ultima clipă, dar mai ales de cititorii acestei reviste, ăia care au plătit abonamente ani de zile şi care încă ar mai avea de primit reviste, pentru că banii le-au fost luaţi deşi se ştia că nu li se va mai oferi nimic în schimb (chiar, uite o provocare pentru noua echipă).
Din punctul acesta de vedere, al cititorilor de revistă CHIP, cred că spiritul mult-vehiculat încă este viu, migrat parţial înspre online şi este misiunea noii echipe să îl redescopere. Nu o să fie deloc uşor, pentru că şi aici vor exista limitările financiare impuse de management (este mai uşor şi mai ieftin să traduci decât să faci conţinut original, mai ales când ai sursele la dispoziţie), dar şi pentru că există în spate o moştenire anevoioasă. Vechiul domeniu chip.ro şi conturile de social media sunt încă folosite de fostul management pentru a mai mulge şi ultimii bani (şi aici va fi o bătălie interesantă), pauza de un an este una destul de lungă şi print-ul se adresează tot mai mult nostalgicilor şi nu mai este un business.
Dacă pentru actualul management, totul se va rezuma la cifre şi va fi nevoie de profit pentru a ţine viu acest titlu pe piaţa din România şi a-l prezenta acţionarilor ca pe o realizare la momentul bilanţului, lucru deloc de condamnat, pentru viitoarea echipă (trebuie să fiu şi puţin rău şi să spun că deocamdată nu am văzut o echipă) misiunea este şi mai grea. Trebuie redescoperit spiritul CHIP, aşa cum l-am descris mai sus. Cititorii sunt încă acolo, o parte din ei, dar sunt exigenţi şi trebuie să ieşi în faţa lor cu nişte materiale care să corespundă cerinţelor, chiar dacă pentru asta va trebui să te lupţi cu cifrele reci ale managementului. Pentru asta, baftă multă! Este nevoie, pentru că drumul este greu.
Eu îmi doresc o revistă CHIP şi o voi cumpăra de fiecare dată, chiar dacă la ea nu va contribui nicio persoană pe care o cunosc şi alături de care am lucrat atâţia ani. Piaţa are nevoie de aşa ceva. La fel cum (şi aici lansez o provocare), cred că piaţa are nevoie şi de LEVEL şi de Foto-Video. Şi aici, noul editor are şansa să arate că trece de partea de bilanţ, de cifre pentru acţionari, acolo unde CHIP arată cel mai bine.
Succes!
Eu am găsit întâmplător numărul 2 și lucrul care m-a frapat a fost faptul că ABSOLUT NICIUN ARTICOL NU ESTE SEMNAT. Sau, altfel spus, nu este menționat autorul. Mi se pare aberant în anul de grație 2015. Impresia mea (că nu pot dovedi asta cu nimic) este că revista asta este scrisă de un singur individ (Dan Șerbănescu) care a preluat o (mare) parte din articole de la revista-mamă și dacă s-a întâmplat să fie și vreun articol propriu nu au scris cine este autorul ca să nu se vadă că practic, nu există o echipă redacțională, ci doar unu, maxim doi redactori.
Aș vrea să fiu contrazis, dar mi-e teamă că nu prea au cu ce.
Nu vad ce valoare extraordinara poate avea o revista copiata 1 la 1 dupa una nemteasca, mentalitatile si interesele cititorilor sunt diferite.
Asa ca, intr-adevar, ar fi nevoie de oameni buni si de bani pentru materiale originale care sa faca oferta intr-adevar tentanta.
Dar:
„print-ul se adresează tot mai mult nostalgicilor şi nu mai este un business.”
Inseamna ca britanicii sunt nebuni, fiindca la ei in 2013 printul a reprezentat peste 60% din piata de entertainment, adica mai mult decat ebook-uri, muzica, filme si jocuri laolalta.
Nemaivorbind de faptul ca predictiile astea despre moartea printului versus digital trec total pe langa motivul principal pentru declinul publicatiei tiparite: multa lume nu prea mai citeste mare lucru in afara de situri de stiri si anumite bloguri, multi prefera sa stea pe facebook si youtube.
Intr-adevar, publicatiile cu aparitii zilnice, de stiri, au cam luat o lovitura, fiindca lumea e clar orientata pe situri si RSS-uri, dar asta nu afecteaza cartile si revistele de specialitate cu aparitii lunare.
Printul e o afacere foarte ok pentru carti si anumite reviste si va fi in continuare bine-mersi. Cat despre perisabilitate, cred ca stim de cand avem cele mai vechi scrieri si pe de alta parte ca industria digitala abia are 20-25 de ani.
Ca sa nu mai zic ca lucrand la o publicatie online, precum mobzine, trebuie sa suporti toti fraierii ca mine care vin si-ti comenteaza aiurea pe articole 🙂
@Tara: Te asigur ca niciodata nu i-am perceput pe cei care comenteaza la articolele mele ca pe niste “fraieri”. Ma rog, cu vreo doua-trei exceptii de fosti colegi rau-voitori. Apoi, cred in continuare ca print-ul nu mai reprezinta un business, la modul cel mai pur. Nu se mai fac banii care se faceau odata din print. DeAgostini, pleaca din Romania cu un gust amar despre aceasta piata (si cu o gaura sanatoasa). Si este doar un exemplu. Si cand spun print, ma refer mai ales la presa, poate aici am gresit ca nu am specificat clar. Desi cred ca nici din carti nu se fac bani foarte multi.
Asa si cu Burda si CHIP-ul despre care vorbim. Atata timp cat nu o sa se scoata bani din revista, nici nu o sa se investeasca in echipa, cand se poate traduce la fel de bine. De aia am spus ca am senzatia ca este mai mult o manevra de bilant pentru actionarii din Germania, decat o tentativa reala de a face o revista de referinta in IT-ul din Romaina. Timpul ma va contrazice sau ba!
Iar despre comparatia cu Marea Britanie, chiar tu ai spus-o: “mentalitatile si interesele cititorilor sunt diferite”.
Asta cu manevra de bilant e buna, cam asta ar fi senzatia. Public ar cam fi, nu stiu cat de degraba platitor au ba. Oricum, nu cred ca e prin topul investitorilor o afacere pe print decat daca le e lor tare drag, ies banii din “saormerii” mult mai ok.
Cu britanicii, chestia e ca de regula sunt cei care dau trendul prin Europa. Noi tot mai avem ceva decalaj, in sensul ca probabil printul va redeveni ceva mai cool peste inca niste ani.
In tot cazul, initiativa cu tablete prin scolile noastre nu ajuta cu nimic scena 🙂
Am vazut astazi revista cu bucurie si am cumparat-o. Am cautat apoi pe net sa vad cine scoate noua revista si am gasit acest material. Ce pot sa zic ? Nu ma deranjeaza deloc ca sunt traduceri deocamdata, sper sa apara usor usor si materiale facute de o echipa din tara. Ca unul care am cumparat revista CHIP de la numarul 5 si pana la ultimul numar, ma bucur ca am din nou o revista tiparita. Mult succes noii echipe !
Am rasfoit revista. Toate print-screenurile sunt in germana. Cam ciudat! Cel putin in engleza de-ar fi.
sunt in germana pentru ca – dupa cum vezi si din coperta – e simpla traducere din versiunea din germania a revistei. Evident ca printscreen-urile nu aveau cum sa le mai traduca. Si sa le mai faca ei inca o data insemna chiar un efort.
O veste interesanta! Bucuria insa tine de altceva, bucuria renasterii are loc dupa tristetea mortii iar moartea nu a trecut prin toate zonele revistei vechi. A fost o vreme cand stiam si cine a dorit sa cumpere de la Vogel, dar vaca mai avea zile si era inca de muls. Si, cu sprijinul nemijlocit al cititorilor care vor cumpara produsul insa cu asteptari cel putin la fel de mari, Chip renaste. Cred ca e singura veste minunata din zona IT in anul 2014 si, vazand coperta, aduce cred ca prima veste buna a Microsoft – motorul industriei, prin lansarea Windows 10. Succes, Chip!