O stație spațială singuratică în adâncurile galaxiei. Un AI defect, a cărui roboți se comportă ciudat. Oameni ce dispar peste noapte. Zvonuri a unei creaturi inumane dând târcoale prin umbră. Pereți plini de avertismente scrise în vopsea felurită și ocazional sânge. O persoană singuratică încercând să rezolve totul, cu ocazionalul contact radio din partea altor supraviețuitori și cu jurnalele celor decedați umplându-ți lacunele din poveste. Sună suspicios de mult ca System Shock. Dacă înlocuiești spațiul cu marea și AI-ul cu un om, ai avea un Bioshock. Dar nu este nici una, nici alta. În schimb, este Alien Isolation. Jocul, ce pot să vă spun cu sinceritate, că de la Aliens vs Predator 2, este cel mai fidel față de seria Alien. Nu că aș acea ceva împotriva efortului celuilalt AvP, avea câteva secțiuni frumoase, însă Isolation le depășește cam pe toate.
Faptul că a fost făcut de Creative Assembly, un studiou ce în mod normal când se îndepărtează de originile sale strategice tinde să nu aibă prea multsucces, chiar îl face o minune. Arată ca filmul Alien, îl simt ca filmul Alien, este atmosferic la un nivel cum doar imaginația mea putea propulsa primul AvP la cote înfiorătoare. Dacă nu l-ar fi lălăit și îndesat cu găleți de idei proaste, ar fi fost printre jocurile mele preferate de anul acesta, dintr-un motiv simplu. Groază.
Genul de groază pe care anterior am regăsit-o într-un singur joc, Clock Tower. Groază care este indusă printr-o stare de tensiune constantă, stres și de panică, pentru că știi ce este acolo, știi că vine după tine, dar nu știi unde este, când vine, de unde vine, sau dacă este cumva în spatele ușii în care te îndrepți tiptil. Sunt momente în acest joc, în care te afli într-un labirint de coridoare, încăperi, aerisiri și uși, încercând prin orice mod posibil să nu fii văzut de o namilă de vreo doi metri, neagră și osoasă, în timp ce îți îndeplinești obiectivul, ce sunt înfiorătoare. Te strecori, te pitești sub mese, aștepți și speri că nu se va întoarce. Dar se poate întoarce, nu este ca la Outlast, în care automat grăsanul deschidea celălalt dulap, nu, dacă nu ai grijă, te va găsi. Tensiunea este palpabilă. Totul din cauza unui fapt, au făcut un Alien bun. Superficial măcar, dacă nu te uiți prea atent la anumite aspecte, este grozav făcut. Avem aici o entitate ce te vânează, nu are o patrulă stabilă, nu are timpi predefiniți la care va intra pe o ușă și va ieși pe alta. Bine, mint. Apare acolo unde povestea are nevoia de el, teleportându-se chiar prin locuri unde nu avea cum să fie, dar în afara acestor evenimente, reușește să mențină iluzia unui prădător ce își caută hrana.
Citiți continuarea pe Games Arena
