Epopeea fantastică a studioului Stardock a început cu ani și ani în urmă, de pe vremea lui Elemental War of Magic. Un joc ce nu a ieșit prea bine din diverse motive. A primit petice, a devenit jucabil, acceptabil chiar, cu idei bunicele, care nu prea erau implementate bine. War of Magic a fost urmat de Fallen Enchantress, un joc mai bun, dar mai puțin ambițios, renunțându-se la multiplayer și la dinastii. Apoi, a primit o extensie cu eroi legendari ce adăuga mai mult conținut și mici mecanici în plus. În acest punct, Stardock nu prea mai îi spunea Elemental, deși am o hartă imensă de pânză cu tărâmul în care se petrece jocul, și tot Elemental scrie în litere mari pe această copie de Arda. Noul joc, Sorcerer King, continuă să evite folosirea numelui Elemental, din motive ce țin de recepția oribilă a jocului, și de speranța că se vor putea distanța suficient de mult de el încât lumea să vadă că jocurile următoare au fost ceva mai bune, iar în acest caz, diferit. Foarte diferit.
Sorcerer King are o trăsătură inedită față de jocurile 4X fantasy normale, și în special cele anterioare făcute de Stardock, o premiză. O idee. Un element ce ai putea spune că a fost împrumutat de la o altă proprietate pe care acum Stardock o deține. Studioul mai lucrează pe undeva prin adâncuri la un nou Star Control. Vă direcționez la emisiunea de istorie dedicată acestui joc, și la pagina sa de pe GOG de unde îl puteți cumpăra. Star Control 2, că de la el se trage ideea, nu era un 4X. Era un joc de explorare spațială, lupte și diplomație, cu o premiză. Totul se petrecea după un război pierdut. Galaxia era în ghearele unei rase extraterestre teribile, ce domina totul prin frică și forță. Misiunea ta, să unești bucățile rămase de rezistență, să întorci sclavi împotriva stăpânilor și încetul cu încetul să clădești o alianță, să contribui la erodarea puterii inamicului. Cu Sorcere King, Stardock a luat această idee și-a aplicat-o la un 4X Fantasy TBS.
Acțiunea din Sorcerer King se petrece cam de la finalul unei sesiuni din Fallen Enchantress sau War of Magic, sau cam orice alt 4X. Un final nefericit, la care oponentul a câștigat, un anume oponent, cel care tindea să fie cel mai malefic dintre toți. Acel oponent a distrus orice rezistență organizată. Au rămas doar pâlcuri micuțe, aflate în zonele cele mai sărace, cele pe care armatele suveranului nu aveau motiv să le mai cucerească, din moment ce deține deja controlul asupra întregului ținut, cu toate resursele sale. Și de ce nu apare direct Game Over? Pentru că încearcă să folosească o vrajă supremă, acel Spell of Making, magia care îl va face stăpân nu doar a ținutului, ci a cam tot. Ca asta să se întâmple, mai trebuie să facă un lucru, să distrugă un set de cristale mistice aflate pe hartă. Dacă face asta, câștigă. Iar până atunci, pe măsură ce armata sa distruge câte un cristal, pe măsură ce până și rămășițele rezistenței cad sau i se alătură, va crește un contor, unul ce arată cu cât mai înfiorătoare devine puterea sa. Când se umple, vraja este completă și pierzi.
Citiți continuarea pe Games Arena
