Cu doi ani în urmă, Taleworlds dezvăluia lumii intenția de-a crea un nou Mount&Blade. Dar nu a mia sa extensie sau modificare devenită joc, ci o entitate complet nouă. Anunțul a fost acompaniat de o siglă și atât. Timp de un an și ceva, era liniște completă, iar când informațiile au început să curgă, au fost lente și s-au concentrat predominant pe detalii tehnice, nu pe lucrurile esențiale. Nu pe modul în care vei putea decapita inamicii sau măcar dacă vei putea decapita inamicii. Dar au dat în vileag multe detalii despre cam fiecare altă funcție a sa. Speram să fi anunțat chiar tot, dar poate că am programat acest articol cu vreo două săptămâni prea devreme. N-are rost să îl amân, așa că hai să vorbim despre Mount and Blade 2: Bannerlord, pe care ocazional s-ar putea să îl fi numit accidental Banelord. Nu știu de ce, poate dislexie, poate când scriam despre el era prea dimineață și mi-a rămas impresia că se numea altfel.
Dacă nu ați jucat Mount&Blade, să vă fac o scurtă trecere în revistă. Cu zece ani în urmă, un cuplu din Turcia lucra de zor la un joc în care puteai face ceva de care Bethesda spunea că nu se poate, lupte călare. Asta era premiza, de aici a început. Ai cal, te poți bate le el. Și de acolo a evoluat conceptul. Era o lume deschisă, predominant goală, unde începeai într-un orășel numit Zendar, în care puteai participa la turnee și puteai cumpăra lucruri. Puteai recruta și propria ta armată, luptându-te cot la cot cu soldații tăi, sau lăsând soarta să își impună voința asupra destinului tău. Era, la vremea sa, un concept atât de bun încât doi oameni, fără buget, fără promovare, fără Kickstarter, fără Steam, fără absolut nici una din ustensilele pe care le avem în prezent, au reușit să îl vândă încă din Alpha și să finanțeze producția sa vreme de trei ani de zile. Atunci, a fost publicat de către Paradox Interactive și-a avut ceva succes. Destul cât să înceapă să lucreze la o continuare, Warband, ce invalida complet originalul. Era mai mare, mai rafinat, mai bun, predominant același, dar cu multiplayer și multe altele. Spre exemplu, texturi. Warband avea avantajul de-a avea un buget de producție. Nu unul mare, dar unul, așa că arăta ceva mai bine decât ceva făcut de doi turci în timpul liber.
Un deceniu mai târziu, Mount and Blade 2: Bannerlord demonstrează ce se poate face cu această idee, atunci când i se adaugă un buget serios de la bun început. Warband tot era construit pe motorul cel vechi. Motorul lui Bannerlord este cu mult peste cel vechi. Poate că detaliul vizual tot nu este pe alocuri la fel de bun ca jocurile contemporane, dar pentru scara și mulțimea unui joc Mount&Blade, arată superb. Scara în special trebuie luată în considerare aici. Jocurile vechi aveau hărți de luptă mari, în timp ce alea rezervate orașelor tindeau să fie modeste, să nu se extindă prea mult, pentru că asta ar fi însemnat să modeleze detaliat orașe, în loc să pună câteva străzi, o piață, și un fundal desenat cu clădiri mai interesante. Acum, hărțile se pot întinde pe 225 de kilometri pătrați. Vi se pare mult?
Citiți continuarea pe Games Arena
