SimCity n-a fost tocmai cel mai reușit joc în momentul lansării. N-a fost nici la câteva luni după ce a fost lansat, dar era acolo potențialul de a face un joc bun. Cum să nu fie? Doar era SimCity. Păcat că anumite persoane de la o anumită companie au decis că punctul focal al unui joc de acest fel trebuia să fie socializarea în mutliplayer. Cam la fel cum cineva a decis că punctul focal al unui joc de acțiune celebru pentru căsăpirea de monștri și colectarea de phat loot era schimbul de phat loot cu alți jucători. Așa că acum intră în scenă Colossal Order, ca să preia mantia competiției de acolo unde Monte Cristo a lăsat-o cu seria Cities, ce nu este legată de cea de față. Însă situația este puțintel cam diferită acum. Monte Cristo a tot încercat să facă un joc precum SimCity, și mai mereu a reușit, erau jocuri bune în felul lor, dar nu de mare notorietate sau succes, pentru că nu era prea multă lume atentă la acest gen. Dar în scenă a intrat SimCity, cu stângul, făcând un spectacol în drumul său în jos pe scări. Încă mai sunt spectator care abia așteaptă să vadă ce se mai întâmplă în acest spațiu, așa că momentul tot este oportun pentru un nou SimCity, deși ar fi fost mai bine dacă pica anunțul de anul trecut, în loc de anul ăsta, cu o lansare pentru 2015.
Premiza de la care începe Colossal Order, susținuți de Paradox, este un fel de anti-SimCity. Nu în sensul că distrugi orașe, deși asta este o posibilitate prin management deficient. Este opusul premizelor cu care a fost gândit. Nu este făcut pentru multiplayer, nu este făcut pentru socializare, nu este făcut pentru a fi limitat, nu este făcut pentru a fugi de influența jucătorilor asupra direcției sale. Așa că în Cities: Skylines avem un joc de singleplayer, offline, cu o scară mare și cu suport pentru modificări. O evoluție a seriei anterioare făcute de Colossal Order, Cities in Motion. Faptul că au făcut deja două jocuri bazate pe management urban este foarte important, în special pentru că erau jocuri de management al transportului urban. Aveau probleme pe alocuri, apărea câte o anomalie ce îți băga bețe în roate la planul tău măreț, o problemă mare se lega de faptul că nu aveai control, inițial, decât asupra transportului. În al doilea ai primit control asupra drumurilor, dar tot limitat, pentru că lipsea ceva vital. O parcare. Omuleții nu aveau unde să lase mașinile. Au reparat asta cu Skylines, pentru că sunt parcări, parcări ce vin chiar integrate în sistemul de construit drumuri. Drumurile mici permit parcare mașinilor personale lăturalnice, cele medii au spațiu de parcare mai amplu, la fel și cele mari fără elemente decorative. Clădirile în sine vor avea spațiu de parcare. Autostrăzile nu vor avea, pentru că autostrăzile nu au așa ceva.
Drumuri poți construi pe orice direcție vrei. Totul se reduce la un sistem de pătrățele, însă poți amplasa șosele pe orice direcție vrei, folosind un sistem de construcție cea seamănă cu cel al lui SimCity. Maxis chiar făcuseră unul bun, iar Colossal Ordar pare să îl fi cam împrumutat, alături de câteva alte elemente de interfață, deoarece Skylines arată foarte mult ca SimCity. Nu e o coincidență, nu e făcut pentru că nu putea fi făcut altfel, ci pentru că vor tare mult să călătorească pe acest val pe care l-a clădit Electronic Arts. În mod normal aș zice „vai, cum au îndrăznit să nu fie originali”, și am impresia că într-unul din stream-urile lor o să ajungem la discuția asta, dar în același timp, Electronic Arts a produs Syndicate, din simplul fapt că Eidos făcuseră deja toată munca de marketing pentru un FPS cyberpunk. Și oricum, nu e de parcă interfața ar fi identică, doar amplasarea sa, cromatica, și modul în care funcționează anumite ustensile.
Citiți continuarea pe Games Arena
