Prima dată când am auzit numele studioului Yager Development a fost într-o revistă PC Games de acum vreun deceniu, într-o avanpremieră a unui joc ce se numea, în mod șocant… Yager. Credeam că e legat de Chuck Yager, până să văd că studioul are același nume, și că îi citisem greșit numele lui Chuck Yeager. Dacă stau și mă gândesc, până la Spec Ops The Line, Yager n-a prea mai făcut altceva în afară de Yager. Aproape un deceniu de tăcere, un joc superb de deprimant lansat, și de-odată, au două jocuri pe masa de lucru. Unul Dead Island 2 despre care vom discuta cu altă ocazie, și unul o revenire la prima lor iubire, nave spațiale făcându-se țăndări sub focul arsenalului deplin al tehnologiei avansate din viitor. Dreadnought este un astfel de joc. Realizat în colaborare cu misteriosul publisher răsărit de nicăieri, Gray Box, acesta va fi un, să zicem, simulator de entități metalice masive plutitoare, gratuit. Da, gratuit. Jocul nu va avea un cost pentru acces, dar pe acolo pe undeva se va afla un item mall, un magazin, o monetizare care să genereze ceva venit.
Și ce exact este acest Dreadnought de poate fi gratuit? Eh, în primul rând, este alimentat de Unreal Engine 4, așa că vă puteți aștepta să aibă un detaliu grafic bunicel, în special pentru că totul se reduce la teren pe care îl vezi de la ceva distanță, și nave făcute din metal, explozii sau lasere. În același timp, mai este și un fel de combinație dintre World of Tanks și FTL. Va avea o componentă de singleplayer, o campanie episodică ce va trimite jucătorul să cutreiere printre stele, doborând nave inamice controlate de AI, înfruntând flote ce se ascund dincolo de întunericul spațiului, însă pe moment Yager nu a dat prea multe detalii despre poveste, despre structura campaniei sau despre cam orice altceva legat de ea. Știm că există, știm că presupune ce am zis mai devreme, și atât.
Așa că dacă nu se concentrează suficient de mult pe campanie încât să nu o împingă în față la prezentare, pe ce s-ar putea axa acest joc? Pe partea aceea de World of Tanks, desigur. Imaginați-vă bătălii cu nave stelare, în atmosfera unei planete, între două echipe a câte cinci jucători. Unde fiecare navă are o funcție, un rost și un comportament foarte diferit. Mecanic, în sensul de mișcare, se vor comporta cam ca niște tancuri, în special navele cele mari. Virează greu, se mișcă precum moartea, au echipaje ce le vor determina anumite aspecte ale performanței, și tind să fie masive. Însă oferă ceva mai mult decât rețeta lui World of Tanks, atât prin definirea unor clase mai amplu specializate, cât și prin opțiunile pe care le ai pentru a-ți personaliza halca de oțel levitantă.
Dacă e un concept ce ador la jocuri, în special la cele cu nave spațiale, este cel de a redirecționa energie la diversele sub-sisteme. ”Reroute power to shields” avea cam același efect asupra mea ca ”Engage” sau ”Make it so” pentru alții. Iar în Dreadnought vei putea face asta în timpul bătăliei. Poți să îți întărești arsenalul apărarea, mișcarea, sau diverse alte sisteme ce sunt legate de proprietățile clasei pe care ai ales-o. Poți personaliza și echipajul, omuleții și ofițerii pe care îi amplasezi la bord oferind o varietate de bonusuri pe măsură ce acumulează experiență și învață cum să opereze mai bine o navă. Și am impresia că poți să gâdili armamentul. Nu sunt în totalitate sigur dacă o poți face manual, ca la FTL, sau dacă se va rezuma doar la sub-clasele claselor disponibile.
Citiți continuarea pe Games Arena
