Într-o bună zi va trebui să luăm cuvinte din dicționar și să le sculptăm, cu tot cu definiție, în locuri foarte vizibile. Poate pe un munte, poate pe Lună, poate pe Soare. Primul cuvânt pe care l-aș pune pe acolo ar fi „risc”. Electronic Arts a numit astfel Plants vs Zombies Garden Warfare. Un joc derivat dintr-o franciză cu o popularitate ce l-ar fi plasat actualmente în topul titlurilor butonate de oameni plictisiți cu telefoane, dacă nu ar fi fost lansate Angry Birds sau Flappy Bird. Și nu orice fel de joc, nu unul complex de strategie pe ture, la care dirijezi producția agriculturală a unui regat medieval situat undeva între Ulm și unde naiba ar fi Ulm. Este un shooter. Unul third person, ce nu încurajează tocmai un nivel de acuratețe excesivă în țintire sau precizie milimetrică în mișcare, de ai putea să treci instant la Quake 3 sau Unreal Tournament și să fii un profesionist adevărat dacă excelezi la Garden Warfare. Iar pe lângă asta, mai are și moduri de Tower Defense, ce sunt practic mai reușite decât Plants vs Zombies în sine. Risc nu este un cuvânt pe care l-aș folosi pentru a-l descrie. Risc este cam opusul. „Garantat să aibă atenție și un succes măcar moderant indiferent de calitatea sa”, ar fi un termen mai corect.
Jocul cel vechi nu mi s-a părut niciodată un TD bun. Ce fel de TD presupune să aperi un obiectiv la care inamicii vin în linie dreaptă, direct spre tine, iar tu le poți bloca pur și simplu drumul? Un TD, ca cele făcute în Warcraft 3, aveau complexitate, te încurajau să plasezi strategic turnurile, în așa fel încât să acoperi o rază cât mai mare, sau să le pui acolo unde proprietățile lor vor avea efectul maxim. Plants vs Zombies nu era asta, ca urmare, nu mi-a plăcut prea mult. Dar avea o melodie frumoasă. Garden Warfare repară asta, oarecum. Jocul oferă bătălii de tipuri multiple. Ai modul cooperativ, sau de singleplayer, la care tu va trebui să aperi o grădină de valuri după valuri de zombies, folosindu-te atât de personajul tău, ce poate să tragă direct în inamic, și de diverse plante pe care le poți pune în ghiveciurile care sunt amplasate prin anumite locuri de pe hartă. Tot nu sunt locații alternative pentru ele, dar măcar are un nivel de implicare superior lui Plants vs Zombies. Acest mod ar putea avea farmecul său, dacă îl joci cu mai mulți oameni, pentru că altfel, de ce ai sta într-un joc ce oricum necesită o conexiune la internet, dacă tot ce faci este să te joci de unul singur?
Cea mai mare parte o vei petrece în modurile de PvP, cele de shooter de multiplayer, împotriva altor jucători. Iar din start, PopCap dă semne că s-au gândit bine la longevitatea jocului, sau măcar la experiența pentru cei care se vor apuca de el pe parcurs, care n-au început să joace în apropierea lansării sale. Garden Warfare are ceva ce îmi doresc să aibă Battlefield, sau chiar și Team Fortress 2. Un mod de joc la care nu ai acces la pălării, la decorații, la upgrade-uri, la personaje noi, doar jocul pe cât de Vanilla ar putea fi. Pentru antrenament, pentru a putea înțelege mecanicile jocului, fără a fi băgat în ceață de toate chițibușurile pe care el poți debloca cu timpul, este excelent. Și chiar necesar, pentru că poți debloca multe chițibușuri.
Citiți continuarea pe Games Arena
