Review: Among the Sleep

Nu le-am plănuit, dar uite că au fost lansate consecutiv două jocuri de groază. Prin coincidență s-a întâmplat ca ambele să fie suficient de scurte cât să îmi permit să dedic mai mult timp lui Divinity Original Sin. Atât de mult timp, încât e posibil ca în somn să fi devenit un hoț internațional de tablouri. Dar mai multe despre asta data viitoare. Astăzi avem Among the Sleep. Anul trecut jucam varianta sa demonstrativă, mi s-a părut grozavă numai din premiza sa excelentă pentru un joc de groază. Erai literalmente cel mai neajutorat lucru cu putință din lume. Un prunc de numai doi ani de zile, care se trezește la miez de noapte în circumstanțe foarte bizare, iar apoi cotrobăie prin casa sa, martor la evenimente pe care nu le poate explica, deoarece este doar un copil.

Conceptul mi se părea bun, execuția la acea vreme mi se părea în egală măsură de reușită, iar acum a sosit jocul final. E la fel de bun? E la fel de înfiorător? E justificat în vreun fel prețul de 20 de euro? Eeeeh, aici ar fi o micuțică bubă. La 20 de dolari, varianta de GOG mai merge, la 20 de euro, mhmhmhm, nu, prea mult, jocul fiind relativ micuț. Se întrece ca dimensiune cu Dreadout, poate chiar îl bate, deoarece nu te învârți în cerci aici, doar mergi direct, dar cumva reușește să dureze mai mult. Dacă era la 15 dolari, vă ziceam să-l cumpărați de pe acum, așa cum e, ați putea să așteptați o reducere. Spunând asta, orice preț ar avea, jocul tot merită, în special pentru un anumit segment din populație. Nu mă așteptam la asta, chiar de nici un fel, și o să explic pe larg la ce mă refer, după ce trec peste elementele principale. Doar nu vreau să dau totul în vileag din primele rânduri.

Aventura începe fix la sărbătorirea de doi ani a pruncului, cu un tort gătit de o mamă iubitoare și proaspăt divorțată, un bătut la ușă, un schimb de replici răstite, iar apoi, un cadou, sub forma unui ursuleț de pluș. Unul mai ciudat, care poate vorbi. Petreci o vreme jucându-te cu el, arătându-i jucăriile tale, citind. E ca un fel de variantă mai puțin răutăcioasă a lui Ted. Mă așteptam, ca la un moment sau altul, ursulețul să devină un fel de creatură malefică a întunericului, pentru că de obicei asta se întâmplă în poveștile la care jucăriile încep să vorbească. Da, asta include Ted, doar ați văzut Ted? Ursul ăla era malefic! Ursulețul devine ghidul tău, un partener de nădejde, o lumină prin întunericul ce urmează să vină, literalmente, pentru că acționează pe post de lanternă. Desigur, după ce îl recuperezi, la miez de noapte fiind răpit. Îl găsești într-o mașină de spălat, iar amândoi vă îmbarcați într-o aventură să o găsiți pe mama copilului, fiind urmăriți adesea de o entitate înfiorătoare.

Citiți continuarea pe Games Arena