Assassin’s Creed 4: Black Flag a fost pentru mine momentul în care am renunțat la Ubisoft. Un astfel de joc, atât de cârpit și lipit cu scuipat, care în marea sa nouă mecanică de piratat pe mări nu reușea să egaleze grația și profunzimea unui joc vechi de 27 de ani, nu este ce vreau să văd de la o companie în care mi-am pus atât de multe speranțe. O companie care, în trecut, a dovedit că poate mai bine. Iar cum Watch Dogs mi se tot spune că merge pe aceleași mari idei de design mucegăit, n-am prea mai dat mare atenție noului Assassin’s Creed, cel numit Unity. Asta, desigur, până ce nu puteam intra pe Twitter vreme de trei zile fără să văd măcar un mesaj la fiecare sfert de oră cum că de ce nu sunt personaje feminine în el, și că producătorii sunt răi, și că mint că nu puteau să pună personaje feminine jucabile, și că prima dată când are multiplayer nu sunt personaje feminine jucabile, și câte și mai câte. Personal, simt că Ubisoft îmi datorează un joc AC bun, tot regret că am luat Black Flag, în loc să îmi repar scaunul și să mă învârt în el, ceva ce în sine are gameplay mai variant decât Black Flag. Și cu toate acestea, nu puteam să le sar la gât ca un turbat, precum mulți alți membri ai presei, nu pentru asta, deoarece ce spuneau avea sens. Adică, ce spunea Ubisoft despre situație, nu persoane aleatoare și chiar dezvoltatori de jocuri, ce habar nu aveau că titlurile anterioare Assassin’s Creed aveau multiplayer, multiplayer cooperativ, și personaje feminine jucabile.
Au refăcut cam în totalitate Assassin’s Creed, au tăiat până și cea mai bună parte din el, multiplayer-ul standard, pentru a se putea încadra în programul de lansare, au tăiat oriunde au putut, și personaje multiple era locul unde o puteau face fără mari complicații. Da, are modul cooperativ, dar toată lumea este același individ. E ca acele variante de multiplayer ale lui GTA San Andreas, la care toată lumea era CJ, până când au apărut modificări mai detaliate ce schimbau modelele. Și-o fi pentru că n-am dormit de aproape o zi și viziuni sumbre ale viitorului mă vor bântui pentru o vreme, dar cumva Ubisoft a plănuit asta? Adică, toată lumea vorba despre el. Toată lumea. Da, într-un ton negativ cu „precomenzi anulate” și „nu-l mai cumpăr pentru că este în esență la fel ca fiecare alt joc AC de până acum”, dar era pe buzele tuturor. Dacă aș fi un individ conspirativ, și nefiind duminică nu sunt, aș zice că sună prea mult a ceva ce-ar născoci Mark Etting pentru a nu fi adevărat. Știu măcar c-a avut efect pe mine, pentru că dacă este un lucru pe care-l urăsc atât de mult încât să mă motiveze să fac ceva, este o gloată ignorantă urlând. Simt o nevoie lăuntrică de a nu fi o parte din gloată. De a înțelege, de a fi rațional. Se mai întâmplă să eșuez, și asta mă mai înspăimântă, dar cu ocazia asta am putut vedea Assassin’s Creed pentru ceea ce este, literalmente jocul pe care l-am cerut.
Am făcuta cel top, acum câteva luni, în care menționam lucruri precum: un alt sistem de luptă, parkour ce nu este la fel de stricat, un sistem de furișat, misiuni care nu sunt groaznice, un AI ce nu este cretin și o variantă de PC ce nu este groaznică. Ultimele două nu am cum să le divinez la ora actuală, din lipsă de informații. Dar primele, sunt anunțate, sunt chiar demonstrate. Și uite așa, am iar speranță.
Citiți continuarea pe Games Arena
