Sunt multe aspecte din Far Cry 3 care nu prea îmi surâd, multe legate de modul în care își trata lumea. Era open world, dar nu prea era. Așa că pe de o parte am fost surprins, pe de o parte nu, pe de o parte trist, atunci când Ubisoft a dezvăluit că nu se așteptau ca lumea să vrea să facă lucruri în Far Cry 3 în afara misiunilor și a posturilor de gardă. Erau surprinși că oamenii doar se plimbau, încercând să găsească peripeții noi, sau doar făcând tâmpenii aleatoare. Jocurile open world își bazează longevitatea pe literalmente doar asta. Abia la al treilea joc au înțeles. Cum am prezis, poate Far Cry 4 va fi cel în care vor rafina ce au început cu Far Cry 2, cu șase ani în urmă.
Mai bine mai târziu decât niciodată, și mai bine acum, decât la anu’. De ce aș spune asta? Păi, acest joc este menit să fie lansat simultan pe toate platformele non-Nintendoniene. Toate! Asta înseamnă că trebuie să existe ceva paritate între ele, și fiind vorba de Ubisoft, va fi multă paritate, varianta de PC fiind deja anunțată cu cam aceeași grafică de pe noua generație. Dar, când apare Far Cry 5, doar pentru noile console și PC, cu o lume care să ocupe mai bine tot acel RAM, cu ce gameplay rafinat adaugă jocul de față și alte îmbunătățiri, atunci, atunci o să petrecem. Nu că Far Cry 4 e de trecut cu vederea, dimpotrivă, ce au prezentat din el și ce au promis, arată superb, motiv pentru care am câteva rețineri. Numiți-le arsuri și cicatrici în formă de Black Flag.
Far Cry 3 încerca să fie un fel de comentariu despre miturile măritului salvator alb, un fel de răsturnare a sa, ce a mers în direcții complet aiurite și contradictorii cu intenția aceea. Adică, la început era bunicel, soldatul super-priceput și macho murind în primele două minute, iar restul jocului fiind parcurs la comanda unui hipster jegos. Problema, hipsterul știa cumva să folosească arme și în esență era același soldat super-priceput și macho, care omora oameni de culoare și salva prințese ascunse în castele. Far Cry 4 merge într-o altă direcție. Nu mai ești americanul standard, răpit de oameni răi, ce trebuie să fie eroul. Ești un individ din Tibet, numit Ajay Ghale, care a cam trebuit să emigreze cu forța când era foarte mic, și s-a întors în țărișoara sa fictivă natală, în Kyrat, pentru a împrăștia cenușa mamei sale. Rea, foarte rea idee, deoarece a emigrat pentru că tatăl său era liderul rezistenței care lupta împotriva regelui auto-intitulat cu forța armată, Pagan Min. Mai rău, mama lui era cam punctul focal al disputei dintre Pagan Min și Mohan Ghale, așa că atunci când a plecat, despotul excentric n-a luat asta ca o veste tocmai bună. Așa că a devenit mai retras și mai sonat. Ani mai târziu, Ajay vine în Kyrat, este recunoscut de Pagan Min, și împreună, cei doi încep să facă tâmpenii prin ținut. Sau poți ca tu să faci tâmpenii. Povestea nu este 100% conturată în acest moment, dar promite să îți ofere posibilitatea de-a decide cu cine să te aliezi, sau măcar cui să joci în strună atunci când arunci în aer fortărețe.
Au spus că periodic vei fi contactat de liderii diverselor facțiuni, ce te vor lăuda pentru ce faci, sau că acțiunile tale vor duce de vandalism aleator vor duce la multă supărare. Vor fi relații, vor fi legături, și nu vor fi doar inamici localnici omorâți de un străin. Va fi cam vice-versa pe alocuri. Ajay, pe lângă faptul că nu va fi la fel de afurisit de enervant ca Jason Brody, pe care nu cred că nici vocea lui Adam Jensen l-ar fi salvat, va fi și predominant mut. Nu în totalitate, dar o să tacă, și o să te lase să îți vezi tu de treaba ta nebună. Au mai spus că povestea va fi într-un mod sau altul în stare să compenseze pentru acea disociere între narativ și acțiunile jucătorului, găsind explicații pentru orice tâmpenie face jucătorul, precum atragerea unui tigru într-o zonă populată și admirarea spectacolului. Just Cause 2 găsește o motivație prin generarea de haos.
Citiți continuarea pe Games Arena
