Canonic, s-ar putea spune, E3 anul acesta a început cu ceea ce începe mereu în ultimii 7 ani, dacă nu pun la socoteală acel mic incident de anul trecut, când a început cu ceva diferit. Call of Duty, cea mai mare franciză lansată an de an de an de an de an, care se vinde mai ceva ca pâine caldă îndesată cu mici și cutii de bere. Dar de această dată era ceva diferit. De această dată, părea de parcă ceva s-a schimbat. Nu mai era întrutotul același Call of Duty din toți anii trecuți, o cauză fără îndoială a faptului că nu este făcut nici de rămășițele fumegătoare ale lui Infinity Ward, nici de Treyarch, ci de Sledgehammer Games. Un studiou fondat nu de mult, format din oameni ce în trecut lucrau pe la companii precum Visceral, și au făcut lucruri ca Dead Space. De când a luat viață, în marea familie Activision ce spontan scade numeric dacă pică asupra ta ochiul lui Crom, Sledgehemmer a fost un studiou de talie secundară spre terțiară. Lucrând la conținut pentru alte jocuri, la DLC, păreau de parcă vor avea ocazia să își facă propriul Call of Duty acum câțiva ani, sub forma unui shooter de la persoana a treia, cu ceva elemente de aventură și acțiune, nu doar împușcături și vechiul gameplay de „urmărește indicatorul de Follow”. Acela a fost anulat, iar din cenușa sa a răsărit Advanced Warfare. Și dacă istoria ne-a învățat ceva, în 2016 vom vedea Advanced Warfare 2, ce ia părțile bune de la primul joc, le clonează fără sens și ratează complet complet ideea.
Până atunci, să aruncăm o privire peste promisiune acestui Advanced Warfare. Imaginați-vă o lume a viitorului, anul aproximativ 2054, în care armatele militare private capătă din ce în ce mai multă putere. Directorii lor capătă ambiții, Solid Snake nu este nicăieri de văzut ca să vorbească despre PMC-uri și ID tagged weapons sau Nanomachines, și întreaga premiză a jocului seamănă extrem de mult cu cea a lui Tom Clancy’s HAWX. Pentru că, da, cea mai mare armată militară privată va invada SUA, din motive ce țin de dorința directorului ei de-a fi cel care decide soarta națiunii. Acel lider? Frank Underwood, jucat din nou de Kevin Spacey, și numit în acest joc Jonathan Irons. Sigur, poate că atunci când intră în detalii se vor vedea diferențe considerabile între performanța sa din House of Cards și acest nou personaj, sau între povestea lui HAWX și cea de față. Dar la suprafață, sunt al naibii de asemănătoare, cu tot cu faptul că povestea se întinde pe mai mulți ani, urmărind peripețiile militare ale soldatului Mitchell, ce pare a fi fratele geamăn a personajului principal din Prey 2 cel anulat, amândoi arătând cam la fel, complet cu acel fes foarte enervant. Acțiunea se va petrece de o parte și de alta a baricadei, cu și fără două mâini, timp de un deceniu, până ce ajunge mare veteran.
Nu am așteptări foarte mari de la poveste, doar este un joc Call of Duty. Chiar și cu Kevin Spacey acolo, la urma urmei, este un joc făcut pentru consum în masă, nu pentru a fi în vreun fel profund. Poate că Sledgehammer mă va surprinde, dar cu ochiul lui Crom atent fixat asupra sa, tot îmi vin în minte toate acele idei grozave despre cât, cum și unde putea merge Prototype cu povestea sa, sfârșind a reveni exact de unde era, dar mai jalnică.
Citiți continuarea pe Games Arena
