Klamath, oameni buni! Trebuie să ai o anumită vârstă ca acest nume să îți rezoneze în memorie. În vremea în care eu eram cel mai fericit om de pe pământ pentru că aveam un 486 DX4, existau centauri pe care zeii îi iubeau mai mult decât pe proprii copii, care aveau PC-uri cu Pentium II. Din fericire pentru mine, eram vecin și bun prieten cu un asemenea norocos, așa că salivam într-un cadru organizat.
Ca să vă faceți o idee, în acele momente, cea mai ieftină variantă de Pentium II, cea de 233 MHz, costa 636 dolari. Și ăsta este prețul de Statele Unite. Negustorii de pe la noi erau, în acele vremuri, și mai avizi și deci și mai îndrăzneți cu adaosurile, așa că prețul autohton căpăta vreo 30 de procente în plus. Deh, era și TVA-ul mai mic pe vremea aia. Oricum, ca și comparație, pe DX4-ul meu dădusem, cam în același an, vreo 1700 de dolari cu totul.
Gata cu nostalgia! Vă mai spun doar că Pentium II era primul procesor Intel care introducea Slot 1 și renunța la arhitectura cu pini.
