Petrecusem câțiva ani căutând un înlocuitor pentru Master of Magic, de când am auzit de anularea continuării sale. Unul din candidații potențiali era Age of Wonders. M-a minunat muzica sa, grafica lumii, varietatea de vrăji, modul în care paginile cărții de magie străluceau, și faptul că în esență puteai să dai eroului tău orice abilitate vroiai dintr-o listă imensă de fiecare dată când creștea în nivel. Dar n-am văzut în Age of Wonders un înlocuitor, ci mai mult un pretendent incomplet. Nu puteai construi orașe, nu avea cine știe ce diplomație sau economie, nu îmi plăcea cum arătau unitățile, și avea un sistem mult prea simplificat de magie. De atunci au trecut 15 ani. Pretendenți la tronul lui Master of Magic au fost mulți, iar Age of Wonders în sine a primit trei continuări. Dintre acestea l-am jucat foarte puțin cred că pe Shadow of Magic și pe ultimul, cel de acum. Age of Wonders 3, făcut tot de studioul Triumph, și finanțat de Notch al Minecraft, ce apare chiar ca un erou în joc. Prin voia unor oameni foarte cumsecade l-am primit cu vreo două săptămâni înainte de a fi lansat, iar cum din dimineața asta îl puteți juca și voi, ce moment mai bun pentru o recenzie imensă, detaliată, care a fost făcută fără să fi apucat să termin campaniile.
Trebuie să pomenesc asta, altfel nu m-aș simți comod. Nu am terminat campaniile. La acest gen de jocuri, inclusiv Elemental, tind să le evit, pentru că nu acolo m-am distrat cel mai mult în Master of Magic, nu avea una. Nu că ar fi ceva rău la campanii. Cele ale lui Heroes 4 m-au captivat de la primele tururi prin dialogul lor amplu, personajele profunde și dilemele complexe în care se aflau. Iar cele două ale lui Age of Wonders 3 sunt bine făcute, au dialog, au personaje, au o poveste ce se leagă la suprafață de conflictul dintre înalta curte a elfilor mistici și comunitatea de națiuni tehnologizate, presărată cu elemente de alegeri, ce vor duce la finaluri alternative pentru fiecare în parte. Progresul eroilor este păstrat de la o misiune la alta, iar cel tehnologic e cam așa și-așa, pentru că alternând între eroi alternezi și între tehnologii.
Cu asta trecută în revistă, să începem cu un 50/50. Arată splendid. Nu este la fel de feeric colorat precum Warlock, dar abordează un stil similar. Unitățile arată de această dată grozav, mediul înconjurător este arătos, efectele de vrăji sunt spectaculoase, iar ecranele de bătălie sunt excelente. Apoi vine muzica. Coloana sonoră a lui Age of Wonders o păstraserăm cu mulți ani după ce m-am descotorosit de joc. Am și în acest moment Title.it cu mine. Același fișier, transferat de la un PC la altul pe parcursul a mai bine de un deceniu. M-a fascinat, atât pentru că avea un sunet inedit cât și pentru că nu auziserăm până atunci de formatul acesta audio, deși Unreal Tournament cam are aceeași chestie… și același compozitor, Michiel van den Bos. Muzica actuală, este făcută de același om, sunt și variante actualizate ale melodiilor vechi, cu mai multă orchestră, și am cam dat volumul la minim de la un moment ca să ascult o carte audio. O fi spus Michiel van den Bos că adăugând orchestra face melodiile să sune așa cum erau în capul lui, și că cele originale i se par învechite, dar acum sună banale. N-au aceeași calitate unică, aceeași savoare, același farmec. Motiv pentru care nu le voi adăuga la colecția mea coloane sonore scoase cu forța din jocuri.
Citiți continuarea pe Games Arena
