Câte RTS-uri au mai fost lansate în ultimii trei ani? RTS-uri pure, fără combinări de MOBA, fără componente de RPG, dar cu abilitatea de-a construi baze, de-a face clădiri, de-a te întinde pe hartă atât cu structuri de producție, de prelucrat resurse, de apărare, cât și cu unitățile tale de luptă? Nu excesiv de multe. Bine, Starcraft 2 s-a vândut cât pentru fiecare RTS lipsă de pe piață, dar este doar un joc, o viziune, un stil. Altele au mai fost, micuțe, aproape anonime, și predominant care nu mi-au picat în mâini. A fost Company of Heroes 2, nu poate fi de trecut cu vederea. Personal, aveam speranțe mari de la Achron, acel RTS care reușea cumva să combine călătoria în timp cu strategia în timpi multipli ce ar putea fi reali sau ar putea fi doar o undă de rezonanță ce va dispărea de la un moment la altul pentru că inamicul ți-a distrus baza cu care ai construit unitățile pe care le folosești acum să îl nimicești… înainte să fi construit acele unități. Din câte mi s-a tot spus, nu prea excela la partea de RTS, dar partea de călătorie în timp era bună. Am cam plecat cu sorcova, mă scuzați pentru asta. Sunteți aici ca să citiți despre Grey Goo, sau Gray Goo, sau cum vor decide vreodată englezii că se scrie propria lor limbă. Jur că oamenii ăștia inventează mai multe cuvinte, scrieri și pronunții decât pot spera vreodată să egaleze cititorii noștri de almanahe. Mai e la modă asta, nu? Pentru că am cam iești din peisajul știrilor locale de când am că pot vedea absolut orice lucru imaginabil pe internet. Și iar am deviat de la subiect.
Grey Goo, rezultatul neașteptat al unei colaborări la fel de neașteptate dintre Petroglyph, un publisher necunoscut numit Grey Box și WETA. Da, WETA, compania responsabilă pentru faptul că Lord of the Rings arată ca Lord of the Rings, și că Hobbitul arată de parcă ai putea pune fiecare cadru din el ca un wallpaper întins pe două monitoare. Petroglyph nu cred că mai au nevoie de prezentare, dar voi face una pentru cei care au avut ghinionul să nu aibă contact cu lucrările lor anterioare. Sub acest nume poate că n-au făcut lucruri cutremurătoare. Mai un Universe At War pe ici, un Graxia… ceva pe colo, dar cu siguranță ați auzit de Star Wars: Empire at War. Înainte de asta, înainte ca Electronic Arts să încerce să îi integreze în marele mecanism al corporației, se numeau Westwood, și au creat, printre altele, genul RTS. De la Dune 2 la Command and Conquer, Red Alert, jocurile acelea superbe din vremuri de mult apuse, când se lansau mai multe RTS-uri pe an decât simulatoare de supraviețuire cu zombies.
Ultima lor activitate implica un RTT masiv, End of Nations, ce nu s-a terminat cu bine, proiectul fiind abandonat de Trion Worlds, compania ce finanța și publica jocul. Cu Grey Goo nu se va mai repeta acest incident, deoarece nu trebuie să așteptăm ani și ani până ce va fi gata. Grey Goo va fi lansat anul acesta, spre toamnă.
Și ce este? Un RTS, desigur, ce altceva ar putea fi după modul în care am început acest articol și având în vedere că este făcut de Petroglyph, ce se bucură de ocazia să revină la vechea lor iubire, și să o împingă mai departe în evoluția sa. Grey Goo este un joc de strategie în timp real ce încearcă să niveleze puțintel un aspect ce tinde să cam spargă publicul genului în două pături complet diferite și chiar nocive una pentru cealaltă. Cei care sunt atât de buni încât vor mătura pe jos cu tine înainte să apuci să termini de făcut prima clădire, și cei care joacă pentru că li se pare amuzant, și nu sunt chiar atât de concentrați pe aspectul acela de memorare a ordinii de construcție, sau pe recitare înainte de culcare a costului și statisticilor fiecărei unitate. Grey Goo încearcă să evite asta prin ceva ce nu pot să spun că îmi convine cu totul, dar îl înțeleg. La fel cum nu mi-a convenit cu totul, dar l-am înțeles și la Red Alert 3. Când a fost inițial anunțat, aveam vise despre harvestere ce tundeau câmpii de resurse, adulmecând și aspirând de zor, înainte de-a fi ușchite către siguranță de un avionaș.
Citiți continuarea pe Games Arena
