The Banner Saga a fost printre primele jocuri finanțate de explozia de popularitate a serviciului, provocată de Tim Schafer. A fost lansat acum o lună, cu chiu, cu vai și cu o reducere, uite că am reușit și eu în sfârșit să îl joc, să vă pot lămuri pe voi, cei cinci oameni din lume care nu l-au jucat încă, dacă este un joc care vă merită sau nu atenția. Aceasta este doar prima parte din The Banner Saga, care spune un act al unei povești ce se va întinde pe mai multe jocuri. O poveste despre mitologie nordic-inspirată, ce folosește tematica vikingă, dar care are propria sa identitate și propriul narativ, în care nu veți găsi nici un Odin, Thor sau Midgard. Este genul de poveste căreia i-ar prinde bine mai mult de un act, dar finalul nu este complet din topor și oferă suficientă rejucabilitate încât să facă chiar și această mostră un joc suficient de bun încât să își justifice existența. Și suficient de lung, aș zice, ținând cont de faptul că două parcurgeri vor avea câteva diferențe notabile.
Încercând să descriu acest joc pe cât de simplu posibil, imaginați-vă că The Oregon Trail și King of Dragon Pass ar fi avut un copil. Ambele jocuri amintite anterior au avut parte de câte o emisiune de istorie în ultimul an, așa că vă încurajez să aruncați o privire scurtă peste ele pentru a prinde ideea. Însă nu este tocmai așa cum mă așteptam să fie. Mai exact, deși ambele jocuri se bazează pe ideea că ți se vor întâmpla chestii aleatoare, vin adesea ca o consecință directă și logică ale acțiunilor tale, sau ca urmare a eșecului tău de-a îndeplini o sarcină, posibil pentru că nu aveai nivelul de talent necesar la o anumită meserie. Lucrul la care mă gândeam seamănă mai mult cu Tales of Illyria decât cu The Banner Saga. Aș minți dacă aș spune că nu sunt dezamăgit de asta, deoarece ca nivel de mecanică de joc, ar fi fost mai interesant și mai bun, motiv pentru care tot sper ca Tales of Illyria să ajungă și pe PC, cândva. Dar destul despre asta. Ce faci în The Banner Saga, și de ce?
Fugi, predominant fugi. Povestea de fundal a narativului este interesantă. Cu mult timp în urmă, văzând cum o zeitate a făcut oamenii, un alt zeu s-a plictisit de făcut animale, și-a creat Varl. Mari cât o casă, cu coarne și barbă. Varl și oamenii nu s-au prea înțeles, așa că au început să se lupte, și să se lupte, și să se lupte, fără nici un fel de rezoluție la orizont. Așa că un alt zeu, am uitat dacă era același, a creat o rasă numită Dredge, ce-a atacat atât oamenii cât și uriașii. Nu aveau de ales, doar uniți puteau supraviețui. Astfel s-a terminat primul război, cu retragerea inamicului. Dar mergând spre nord, pentru a-și întinde teritoriile din ce în ce mai mult, la sute de ani după război, Varl au dat iar de Dredge. Dredge erau supărați, și-au atacat iar, și-au împins oamenii până foarte aproape de dispariție, pentru că, vedeți voi, printre Dredge se aflau indivizi predominant nemuritori. Cu mult efort, al doilea război a fost câștigat. Apoi, pe undeva pe acolo, zeii au murit, iar soarele a rămas blocat pe cer. Nu afli de ce, cum, sau cine este responsabil, nu în acest act al poveștii. Nici nu prea ai timp să te întrebi, pentru că Dredge revin și atacă în forță, atacă totul. Este acesta sfârșitul lumii? Mulți asta par să creadă, dar tot vor încerca să supraviețuiască.
În The Banner Saga vei controla alternativ două grupuri ce pleacă din est și din vest, independente una de alta, către un oraș unde speră că vor fi în siguranță. Vei fi la cârma unui grup sau altuia în funcție de actul în care te afli, nu prea ai de ales în această privință. Această separare tinde să creeze confuzie pe la început, cel puțin pentru mine, pentru că le tot încurcam numele și uitam cu totul de unele personaje. Nici nu prea poți alege pe unde să mergi, totul fiind o linie dreaptă, pe care se vor întâmpla lucruri fie aleatoare, fie predefinite. Călătoria este totul. O să alergi de Dredge, vei lua recruți noi dornici să fugă de invadatori, vei spera să dai de provizii pe drum și te vei mira exact cât de puțin control ai asupra a ceea ce se întâmplă. Jocul îți oferă alegeri multe, fără îndoială, la fiecare pas vor fi lucruri care vor afecta lucruri ce se vor întâmpla ori de îndată, ori peste zece ore. Problema pe care o am cu aceste alegeri este natura imprevizibilă a consecințelor. Cel mai mic lucru poate duce la moartea unui personaj, și nu vrei asta, pentru că personajele sunt ceea ce vei folosi în luptă, cei în care vei investi resurse pentru a-i face mai puternici, sunt cei cu care vei vorbi pe drum, sunt cei care vor întreține atmosfera, moralul, iar dispariția unora chiar doare.
Citiți continuarea pe Games Arena
