Noaptea este lungă și plină de pericole. Dacă n-ar suna atât de aproape de ceva ce probabil are un trademark atașat, cu siguranță ar fi genul de expresie de care studioul Hinterland s-ar folosi ca să descrie The Long Dark. Primul joc al companiei, finanțat prin Kickstarter în toamna anului trecut, cu suma modestă de vreo 200 de mii de dolari, și o bursă de la guvernul Canadian, ce tinde să mai finanțeze proiecte culturale. Oh, da, jocurile sunt parte din cultură în alte națiuni, nu motive de a scoate cuțitul la cineva după un meci de CS. Subliniat, după. Chiar dacă studioul este nou, oamenii ce lucrează la el nu sunt, au experiență de ani de zile, într-un număr mare de jocuri de succes și mult renume. Iar la proiect aduc nu doar talentul lor, ce era oarecum limitat de genul de titluri pe care trebuiau să le facă, ci și ceva greutate, fiind în stare să convingă câteva nume celebre din domeniul actorilor vocali să participe la proiect. Precum Jennifer Hale, David Hayter, Elias Toufexis și Mark Meer, cel din urmă alegând, spre bucuria tuturor, să nu vorbească precum Monoton Sheppard în acest joc de supraviețuire împotriva elementelor. Probabil e mai bine așa, e cam greu să dai un discurs inspirațional unei veverițe adormite și unei crengi uscate. De asemenea, așa vei fi mai puțin înclinat să vrei să îl arunci într-o prăpastie.
The Long Dark are ca idee centrală supraviețuirea într-o lume în care natura este cel mai mare inamic pe care îl poți avea. Un fel de Don’t Starve, dar din ochii personajului, și cu un accent mult mai mic pus pe construirea de mașinării alchimice. Și la fel ca creația celor de la Klei, The Long Dark nu încearcă să fie realist în redarea lumii, mergând spre minimalism cu un ton de supra-realism, de fantezie. Acest element se va vedea cel mai bine pe cer, ca o auroră boreală imensă, ce persistă noapte după noapte. De ce? Pentru că soarele a decis să dea o palmă serioasă planetei, și să trimită oamenii înapoi în prima parte din secolul 20. O explozie solară a lansat o cantitate imensă de radiații în spațiu, ce s-au izbit de planetă, generând o defectare la nivel global a cam fiecărui dispozitiv electronic, și generând o auroră boreală ce poate fi văzută cam de oriunde. Un astfel de eveniment nu e tocmai o exagerare, ultimul s-a întâmplat prin 1860, aurora era vizibilă și din Caraibe. N-a făcut rău atunci, pentru că nu avea nimeni electronice, bine, poate Tesla o fi făcut ceva în tinerețe, dar nu la asta mă refeream.
Ce te faci când ești prins într-un astfel de eveniment? Cel mai probabil stai în casă, ca atunci când se oprește curentul. Practic, pentru mulți dintre noi din acest colțișor de lume, ar fi o reintrare în normalitatea de-acum câteva decenii. Dar ce te faci când ești la bordul unui avion, zburând prin nordul continentului, pe timp de iarnă? Asta pățește eroul jocului, Will Mackenzie. Un pilot de avioane ușoare, ce se prăbușește într-o zonă izolată și foarte rece. În esență, Liam Neeson în The Grey.
Primul obiectiv pe care îl ai, și cam singurul pe tot parcursul jocului, este să supraviețuiești. Partea de „cum” se va schimba cu timpul în funcție de factorii pe care îl întâlnești. Vor fi totuși câțiva persistenți, din nou similari cu cei ai lui Don’t Starve, și poate cu ceva influențe din cam fiecare alt joc de supraviețuire, ca DayZ, ce la rândul lor au luat inspirație de la Fallout. Este iarnă, ești în nord. Ziua nu prea va trece de zece grade celsius, noaptea va scădea sub zero, și dacă este vânt, va pica drastic. Trebuie să găsești un adăpost pentru a te apăra măcar de vânt. Orice clădire, oricât de dărăpănată, cu câțiva pereți în picioare, te poate ajuta să nu fii lovit de furia vântului. Și dacă reușești să faci un foc din vreascuri strânse de prin pădure, chiar te poți odihni în liniște. Ai nevoie și de odihnă, pentru că lipsa de somn va fi foarte dăunătoare sănătății, agerimii și vitezei de mișcare. Vei avea nevoie de acestea, pentru că nu prea poți sta pe loc mereu. Ți se va face sete și ți se va face foame, așa că trebuie să cauți provizii. Sunt curios dacă vor permite soluția logică, și anume, topirea apei folosind lumina soarelui pe timp de ziuă, sau căldura focului, pentru a face apă din zăpada amplă și curată din pădure sau de pe copaci. Ar cam trebui. Dacă nu o vor face, voi sta și mă voi întreba de ce l-au numit un simulator de supraviețuire în primul rând.
Citiți continuarea pe Games Arena
