Sfera Interioară se încinge în această vară, fiindcă vin clanurile. Dar până atunci a mai rămas mult timp, iar jocul fiind lansat de câteva luni și în open beta de mai bine de un an, am zis că i-a sosit ceasul lui MechWarrior Online să intre sub lupă. Și ce timp aiurit am găsit. Ah, nu mă înțelegeți greșit, nu e o eroare din partea mea. Aș fi putut să aleg orice timp și tot aiurit ar fi fost. De ce? Fiindcă, dacă ar fi să judec după orice discuție despre joc din cadrul comunității, stagnează de doi ani fără nici un fel de speranță la orizont. Era o speranță, UI 2.0, dar n-a mers fost tocmai marele salt la care sperau jucătorii. Nici nu poate fi numit un pas în direcția bună, ci o jumătate de pas, aflat încă în aer, pe cale să calce ori pe drumul care trebuie, ori într-o groapă. Sper că va fi pe drum. Momentan jocul cam șchioapătă dintr-o campanie de finanțare în alta, mergând spre cote progresiv mai ridicole ale prețului vs răsplată.
Și înainte să îmi aruncați Star Citizen în față, acolo e clar că prin achiziția unei nave, de orice fel, finanțezi producția jocului, iar în proces capeți o navă. Una ce tot o puteai obține în joc, dar vei fi printre primii care o au. E funcțională, e dichisită, e frumoasă, e practică. Ideea curentă de finanțare a celor de la Infinite Game Publishing și Pirahna Games Inc este cea de a vinde skin-uri de aur cu 500 de dolari, pentru roboți despre care nici măcar n-au anunțat detalii efective. A, sigur, te poți lua după ce scrie în setul de reguli vechi de 20 de ani, dar alea parcă nu erau făcute în spiritul de-a pune un AC/20 pe tot ce mișcă, oricât de mic ar fi, fiindcă încape.
Nu voi intra în discuția de calitatea sa ca o adaptare a sistemului de reguli de pe hârtie. Mă interesează mai mult să fie amuzant, pentru mine nu este critic faptul că poți ținti componente individuale, în loc ca precizia să fie lăsată la decizia unui zar pentru a preveni abuzul. Vreau experiența de-a pilota un mech masiv în luptă cu alți roboți titanici, prin orașe, prin câmpii, peste dealuri și văi, ca în acel desen Battletech vechi de atâția ani. Iar în acest aspect, jocul își îndeplinește misiunea. O face foarte bine, la fel de bine ca toate jocurile MechWarrior anterioare, cu beneficiul adăugat de-a funcționa pe sisteme contemporane, ceva ce MW3 nu prea făcea nici pe cele anterioare. Asta înseamnă că ador jocul nespus de mult, nu? Ar fi cazul dacă atât de multe alte componente ale sale nu ar încerca în mod constant să saboteze sentimentul. Primul pe rug fiind atitudinea producătorului față de comunitate. Nu e vorba de răutate sau dispreț, ci mai mult o detașare ce face dificilă observarea stării în care se află dezvoltarea. Iar la un joc on-line, la care comunitatea este elementul cheie, iar comunicarea dintre producător și comunitate asigură un mediu prielnic colaborării, cooperării și înfloririi, vedeți cum asta poate că nu e benefică. Înrăutățind situația este acel factor de stagnare, cu un lucru mai presus de absolut toate. Motivul pentru care ideea lui MechWarrior Online și-a dobândit în primul rând acele 5 milioane de dolari numai din pre-comenzi și promoții pentru acces la beta, Community Warfare. Nu există.
La ce exact mă refer. Priviți fiecare bătălie din joc nu ca o luptă individuală, ci ca o parte dintr-un război imens, ce se întinde prin toată Sfera Interioară(a galaxiei). O campanie vie, la care fiecare facțiune, fiecare grup mercenar, fiecare lup singuratic, se luptă pentru teren, pentru control, pentru resurse, sau pentru sumele masive care circulă prin venele acestui conflict imens. Ceva gen Planetside, dar cu roboți și nu tocmai cu o hartă imensă, ci multe mai mici.
Citește continuarea pe Games Arena
