Prima întâlnire cu un ecran curbat pe un smartphone Android e de natură să te facă să exclami: de ce ecran curbat? Și de ce continuă să crească diagonala display-ului pentru noua generație de smartphone-uri? La întrebările acestea o să vă răspund în cele ce urmează. Și o să vă spun și de ce merită (sau nu!) să investiți în LG G Flex.

Pe o piață suprasaturată de modele, configurații, dimensiuni să lansezi un smartphone nou și să speri că se va vinde de la sine e o acțiune sortită pieirii. E absolut necesar să găsești ceva cu care să individualizezi produsul, să îl faci unic, să generezi interes din partea consumatorilor, mai ales dacă vorbim de piața Android. Din punctul meu de vedere, ăsta e motivul evident pentru care LG a construit G Flex: să facă reclamă la display-urile curbate de pe televizoarele din generația nouă și în același timp să atragă atenția asupra phablet-ului G Flex, de 6 inci. Cred că în mare parte a reușit.

G Flex este un phablet Android de 160.5 x 81.6 x 8.7 mm, cu carcasă unibody fără acces direct la baterie, construit cu arhitectura lui LG G2 și care a primit un display curbat de 6 inci, cu o rezoluție cam mică: 720 x 1280 pixeli. Protecția ecranului e dată de tehnologia Corning Gorilla Glass 2 iar pe spatele carcasei există o folie cu proprietăți regenerative. Împreună dau un produs interesant, de care te atașezi pe măsură ce timpul trece.

Pe perioada testelor făcute cu LG G Flex (am primit smartphone-ul prin programul Orange Smartphone Testers) am ajuns să îl folosesc destul de mult și să revin cu succes în zona Android. Dimensiunea a fost o problemă în primele ore de folosire, faptul că aveam deja experiența unui phablet aproape la fel de mare (Asus) a ajutat la o acomodare mai rapidă. Alt factor pozitiv a fost curbura carcasei, facilitată de folosirea display-ului curbat. Apropo de asta, am văzut că există multă confuzie în rândul cititorilor: LG G Flex este un smartphone cu ecran curbat, nu un smartphone al cărui ecran se curbează, asta ca o paranteză.

Construcție: efectul banană se întoarce!

După cum puteți vedea și în imaginea de mai sus, LG G Flex are o construcție curbată. Display-ul este prins într-o margine metalică, puțin ieșită peste suprafața display-ului. Fără niciun buton hardware pe față sau pe laterale, carcasa lui LG G Flex este continuă, cu margini rotunjite în toate direcțiile. În zona inferioară este ceva mai groasă decât în cea superioară (un minim de 8,7 mm).

Marginea metalică depășește cu foarte puțin suprafața display-ului, din câte am văzut asigură o prindere bună, fără să lase praful să intre între display și margine. În plasticul carcasei avem totuși slot-uri pentru cardul microSIM (pe partea din stânga), jack-ul audio și slot-ul microUSB în zona inferioară și microfon în partea superioară.

Partea din spate a carcasei e dominată de camera foto (cu senzor de 13 MP), LED-ul Flash și IR pus sistemul de control volum/buton pornire/oprire. Acesta din urmă are o formă denivelată ca să poată fi folosit mult mai ușor, cu butonul de pornire/oprire având și funcție de LED de avertizare – atunci când este activată funcția dedicată, utilizatorul e atenționat prin respectivul LED de apariția unor evenimente – email-uri, calendar, apeluri, SMS etc.

Tot pe spate, dar în partea de jos există o fantă pentru difuzor:

Nu am testat în mod intenționat stratul de protecție cu proprietăți autoregenerative – de fapt este o folie care acoperă plasticul carcasei. Cum dimensiunea lui LG G Flex e destul de mare am fost nevoit să găsesc modalități prin care să îl car după mine alături de cheile de la mașină, ceva mărunțis în fise. Întâlnirea dintre ele nu a lăsat urme nici pe display și nici pe carcasă. Adică e de bine.

Tot legat de transport, carcasa curbată stă bine în buzunarul de la spate al blugilor – dacă vă ține să faceți asta. O singură dată am uitat de el și era să regret amarnic momentul în care m-am așezat pe scaun. Purtat în față, construcția curbată nu prea ajută.

Există totuși un plus pentru construcția curbată: prin curbură, ajungi mai ușor la partea superioară a ecranului și la nevoie ai șansa să manevrezi cu o singură mână display-ul. Din punctul acesta de vedere e important de știut că ajută la sprijin și butonul de pe spatele carcasei.

Display: primul ecran curbat, păcat de rezoluție

LG G Flex e prima încercare a LG de a face un smartphone cu ecran curbat în care să arate că tehnologia folosită pe televizoarele noi e atât de bună încât merge fără probleme și pe smartphone. Și așa și este: din ceea ce am văzut imaginile sunt afișate corect, fără distorsiuni. Touch-ul merge fără probleme.

Ceea ce m-a deranjat încă de la început a fost rezoluția de doar 720 x 1280 pixeli, destul de mică pentru un display de 6 inci P-OLED. Din cauza asta și densitatea este de doar 245 ppi, mică pentru standardul momentului unde vorbim despre valori de peste 440 ppi. Pentru un utilizator care nu a avut ocazia să vadă și să folosească un display Full HD nu va fi absolut nicio problemă: micile diferențe de calitate date de rezoluție pot fi trecute cu vederea.

Mai jos puteți vedea cum se văd pixelii de pe ecranul lui LG G Flex:

În afară de asta, nu am nimic de reproșat ecranului. Culorile sunt naturale, fără probleme în afișare. Aș mai menționa totuși că senzorul de lumină ambientală nu își face treaba așa cum ar trebui: de câteva ori am folosit smartphone-ul în soare puternic și nu am putut vedea nimic. După 2-3 secunde s-a activat funcția de setare automată a strălucirii care a remediat problema.

Multimedia: bun pentru video, acceptabil pentru multimedia

Cele trei direcții din zona multimedia unde LG G Flex poate fi folosit sunt redarea de materiale video pe ecranul propriu sau pe TV, înregistrarea de poze și filme și bineînțeles, redarea de muzică în căști sau un difuzorul propriu.

Încep cu ultima funcție: redarea audio. Difuzorul e poziționat pe spatele ecranului ceea ce înseamnă că sunetul va avea de suferit atunci când țineți telefonul cu fața în sus, chiar și cu mica curbură a carcasei, calitatea nu este cea mai bună. Mai mult, dacă acoperiți fanta (intenționat sau nu) nivelul audio scade simțitor. În căști e altă poveste: dolby mobile sound enhancement își face treaba destul de bine ca să nu aveți probleme în ascultare mai ales dacă folosiți un set de căști de calitate.

Camera foto de 13 MP, dotată cu opțiuni de autofocus și LED Flash face o treabă bună. 4160 x 3120 pixeli pe rezoluția maximă, cu opțiuni de scădere pentru realizarea și în format 16:9. LG G Flex poate filma și fotografia în același timp, așa cum cere standardul modern pe smartphone-urile Android. Mai amintesc și că înregistrarea Full HD are canal audio stereo.

Vedeți mai jos cum se comportă în filmare, cu setările automate:

În ceea ce privește fotografierea, modulul de management al camerei lui LG G Flex oferă multe funcții, de la modul de noapte, la detecția automată e fețelor, funcții macro.

Mai jos vedeți câteva exemple de poze făcute noaptea cu LG G Flex:

În lumină artificială:

Și într-o zi de februarie, întunecată:

Și o poză macro:

Rezultatele sunt bune, nu excelează.

Zona unde într-adevăr LG G Flex se dovedește util este cea de redare a filmelor. Pe ecranul generos de 6 inci poți liniștit să te uiți la filme de pe memoria internă, din rețea sau direct de pe internet prin Netflix sau orice alt serviciu accesibil din România. Calitatea e foarte bună și îți dai seama cam ce ar însemna să ai acasă un televizor cu ecran curbat.

Și vă mai dau un pont: playerul multimedia preinstalat pe LG G Flex are în el plugin pentru DLNA așa că nu va trebui să faceți nimic special ca să trimiteți prin rețea conținut video către un receptor compatibil.

Software: o colecție foarte utilă de addon-uri

Așa cum am menționat și în articolul de aici, pe G Flex, la fel ca pe G2, LG a adus un set extins de funcții software, legate inteligent de componentele hardware. Sunt plusuri în măsură să ajute utilizatorul să decidă dacă merită sau nu să investească în LG G Flex.

Recomand funcția Split Screen prin care două ferestre sunt automat redimensionate să ocupe cât mai bine ecranul, Quick Remote ce face ca LG G Flex să devină telecomandă universală și Miracast, facilitatea de folosire a WiFi Direct împreună cu un display compatibil și trimiterea automată a conținutului ecranului (orice) direct pe acesta.

Mai sunt multe altele ce merită amintite, de la implementarea unei tastaturi ce poate fi ușor folosită cu o singură mână, un dicționar propriu (nu mi-a plăcut deloc cum merge pe limba română), folosirea gesturilor, configurarea inteligentă a lock screen-ului cu shortcut-uri către cele mai folosite aplicații, QSlide – prin care două aplicații pot fi folosite simultan pe display și ale căror ferestre se pot suprapune, configurarea LED-ului de pe spate, modulul de Power Management etc.

Sunt foarte multe și toate pot fi activate sau dezactivate – adică poți scăpa ușor de ele dacă nu ai chef să le folosești.

LG G Flex are doar un Android 4.2.2 cu o interfață standard LG. Mai sunt ceva probleme de estetică (butoanele de tip întrerupător sunt în afara contextului din punctul meu de vedere) ce încă nu au dispărut de la LG G2.

Analiza performanței: de TOP

LG G Flex este construit similar lui LG G2: adică un procesor Quad-core 2.26 GHz Krait 400 pe un cipset Qualcomm MSM8974 Snapdragon 800 și 2 GB RAM plus 32 GB pentru stocare. GPU-ul este un Adreno 330. Configurație similară cu cea a celor mai puternice modele Android în momentul de față. Adică așteptări mari din punct de vedere al performanței.

În momentele în care procesorul rula la capacitate maximă a fost plăcut surprins să văd că nu se încălzește în mod excesiv. Situația e alta atunci când face trafic 4G la viteze mari, mai ales în zone unde semnalul nu este cel mai bun – apropo, am folosit telefonul exclusiv pe rețeaua Orange cu o cartelă 4G.

După cum știți deja, măsor performanța unui smartphone din trei puncte de vedere: cum se comportă în utilizarea de zi cu zi, în testele dedicate și autonomia (cea mai importantă la un moment dat).

LG G Flex e un smartphone rapid, fără nicio îndoială. Lucru acesta se vede în folosire, poate nu la fel de mult cum ar fi trebuit: mai sunt momente în care interfața Android nu răspunde instant la comenzi, unele aplicații mai crapă. Eu zic asta din prisma unui utilizator ce pune peste 100 de aplicații pe orice (aproape) Android pe care îl folosește. Și am cam 15 folosite în mod obișnuit.

Revenind, din prisma utilizării normale un utilizator obișnuit va fi mai mult decât fericit cu achiziția sa.

Pentru cei ce sunt interesați de comparații, am rulat un set complex de teste. Încep cu Benchmark, de unde putem vedea că LG G Flex e totuși în urma lui Nexus 5 și Note 3, peste LG G 2 în ceea ce înseamnă puterea pură de procesare.

Lucrurile se mai echilibrează atunci când vine vorba despre calculul valorii PI:

LG G Flex e foarte aproape de Samsung Galaxy Note 3.

Un test generic cum este CaffeineMark scoate LG G Flex ca fiind cel mai performant smartphone Android cu care am avut ocazia să lucrez – și dacă vă uitați în tabel o să vedeți că mi-au trecut multe prin mână:

Într-o analiză pe zona 3D dată de An3D Benchmark LG G Flex se situează în zona superioară a clasamentului, lângă Samsung Galaxy Note 3, Nexus 5.

Clasicul Quadrant pune LG G Flex în fața lui LG G2, totuși în urma lui Note3.

Analiza performanței în ceea ce privește experiența de browsing, dată de Browsermark vine să susțină ce spuneam mai înainte: LG G Flex, deși e puternic, nu are un comportament maxim în experiența de utilizare. În testul de browser (pe Chrome) e sub rivalii G2, Nexus 5 și Galaxy Note 3.

Închei analiza cu rezultatul obținut în testul AntuTu Benchmark: 36070. Cel mai mare pe care l-am obținut până în acest moment.

Acestea fiind zise, din punct de vedere al puterii de procesare LG G Flex este incontestabil în TOP. Își face treaba bine și nu s-a blocat în niciun test. Mai sunt ceva probleme de stabilitate, dau vina pe Android și interfața folosită de LG.

Ultimul aspect relevant este autonomia: LG G Flex vine cu o baterie de 3500 mAh, Li-Ion ce face față cu brio solicitărilor date de un procesor quad-core la 2,26 GHz și un display de 6 inci. Când spun brio am în vedere cel puțin o zi de folosire intensivă, cu 4G pornit și notificările activă. M-am dus la București, l-am folosit pe drum și în capitală și când am ajuns acasă mai avea resurse să îmi citesc mailurile.

În cazul unui utilizator obișnuit cred că liniștit poate să treacă de două zile de autonomie, ceea ce este foarte bine.

Concluzie: alternativă puternică la formatele clasice

Acestea fiind zise, de ce ți-ai lua un LG G Flex cu ecran curbat. Sau de ce nu ți-ai lua?

Eu cred că motivul numărul unu pentru care ai vrea un LG G Flex este că te încântă ideea unui smartphone cu ecran curbat. Și vrei să vezi cum este să folosești un phablet care la o adică poate fi folosit și cu o singură mână. Apoi vrei autonomie și performanță, lucruri pe care LG G Flex le pune la dispoziția oricui.

Nu în ultimul rând, funcțiile software extra aduse de LG pe G Flex sunt în măsură să încline balanța spre phablet-ul cu ecran curbat.

La polul opus, la întrebarea de ce nu ți l-ai lua, răspunsul e simplu: e mare și nu e deloc ieftin. Cine nu e convins că vrea să treacă spre phablet nu cred că are de ce să își pună problema achiziționării unui LG G Flex.

Trăgând linie, LG G Flex e un concept de smartphone/phablet care mi-a atras atenția și pe care l-am folosit cu plăcere. Am devenit dependent de funcțiile software pe care sigur voi încerca să le regăsesc la următoarele smartphone-uri ce îmi trec prin mână. Totuși, consider că un phablet nu e încă pentru mine o alegere primordială. Ca al doilea smartphone din dotare e perfect: mă duc cu el în deplasare, are autonomie, pot citi ușor informațiile de pe ecran și îl las acasă când nu am neapărată nevoie de el. Numai că vara, nu am cum să ies cu el să mă plimb cu bicicleta.

Informații: Orange

Preț: de la 269 EUR în oferta Orange

[nggallery id = 36 ]