Groază, frică și spaimă la fiecare pas. Lucruri pe care nu le ve mai găsi în jocurile Resident Evil contemporane, nu de când personajele au căpătat super-puteri, iar gameplay-ul s-a transformat într-un joc de acțiune nu foarte interesant. Shinji Mikami, creator al seriei și unul dintre cei mai de seamă copiatori ai lui Alone in the Dark, nu se mai află de un deceniu și ceva la cârma lui Resident Evil, dar nu renunță la ideea de-a reveni… nu la serie în sine, ci la acel stil de joc. La o abordare mai apropiată de intenția inițială a unui Resident Evil. Face asta la noul său studiou, Tango Gameworks, cu jocul numit în Japonia Psychobreak, sau în restul lumii, The Evil Within. Răul dinăuntru, ai putea spune chiar că este un rău rezident, momentan rezident la Bethesda Softworks, ce se va ocupa de publicarea jocului, și va aproviziona o parte esențială din tehnologia sa, motorul idTech 5. Da, măritul motor cu mega-texturi ce-a petrecut ani nenumărați în dezvoltare la id Software, și-a fost folosit până acum de un singur joc, unde poate că n-a impresionat pe cât de mult a dezamăgit prin optimizarea sa. Mâța a fost pasată în ograda AMD atunci, nu că ar fi contat prea mult pentru industria în mare, Bethesda refuzând să licențieze mai departe tehnologia. Dar cum The Evil Within este un proiect oarecum intern, la fel cum este și Wolfenstein The New Order, atunci să curgă cu mega-texturi, cu mențiunea că o mare parte din joc se petrece în interioare claustrofobice, așa că nu e tocmai nevoie urgentă de mega-texturi.
The Evil Within este un joc de acțiune și groază. Un survival-horror ce pune accente pe ambele elemente simultan, sau măcar în serie, fără a sacrifica aceste două componente de dragul spectacolului sau pentru a-și asigura un număr minim de unități vândute în ograda devoratorilor de tot ce înseamnă shooter nu foarte bun. În rolul principal se află un anume detectiv Sebastian Castellanos, sosit într-o bună zi la apelul pentru întăriri trimis de o patrulă de poliție de la un sanatoriu. Nu vine singur, ci cu doi parteneri Joseph Oda și Julie Kidman, care nu vor fi jucabili. Pe cât de amuzant ar fi fost recreerea completă a stilului pe care îl avea primul Resident Evil, cu filmulețul său introductiv ce-avea un nivel de talent al actoriei ce mă face să semăn cu Andy Serkis, replici atât de inepte încât nu îți vine să crezi că cineva le-a tradus în orice în afara unei stări de ebrietate, iar cei care le-au citit nu știau despre ce era vorba așa că s-au prefăcut că s-au prins, acesta nu este Resident Evil. Nu vei avea de ales între aceste personaje, mereu vei juca în rolul lui Castellanos. Celelalte două personaje vor fi pe acolo, ocazional, dar nu sunt misiuni de escortă sau de apărare. Predominant va fi o experiență singuratică, așa cum îi prinde bine fiecărui joc de groază.
Amintirile conacului Spencer din Resident Evil vor fi cu siguranță scoase la iveală la început, azilul fiind o clădire veche, semi-modernizată, dar cu numeroase părți a căror vârstă este evidentă. Genul de loc în care parcă au făcut un azil strict pentru posibilitatea că la un moment în viitor se va întâmpla un eveniment oribil ce va trebui investigat de un individ singuratic, devenind scena unei urmăriri pe viață și pe moarte, dintre acel individ generic brunet cu părul scut și o entitate malefică necunoscută. O locație înfiorătoare, întunecată, plină cu capcane și inamici înarmați cu lucruri pe care le-ai folosi în mod normal pentru a tăia copaci. Un loc în care vei fugi mai mult ca orice altceva. Dar The Evil Within nu este Outlast, iar acel azil nu este singura locație din joc. În nici un caz. Poți ieși de acolo, poți scoate capul afară, numai pentru a vedea că în timpul nedeterminat petrecut acolo, după ce o entitate misterioasă ce nu este Wesker din RE 5 te-a adormit cu o lovitură în ceafă, totul s-a dus naibii. Toată zona pare să fi fost sfărâmată de un cutremur ce în esență ar fi mutat continente, separând bucăți de teren, rupând drumuri, și izolându-te la această zonă evident bântuită de ceva sinistru. Cam în acest moment se observă un Silent Hill entuziasmat scoțând capul la iveală. Lumea în care te afli este într-un fel defectă. Este neclar în acest moment dacă pur și simplu o forță a răului a transformat acea locație în ceea ce se întâmplă când Cthulhu se plictisește și începe să își bată joc de oameni, dacă personajul ajunge cumva într-o realitate paralelă similară cu un iad, sau dacă totul este o halucinație indusă de o psihoză puternică, și în loc de monștri omori alți pacienți și posibil paznicii care încearcă să te calmeze. Faptul că personajul va sări prin mai multe scenete de groază și schimbări radicale ale decorului într-un spațiu de numai câteva minute, sugerează că ar putea avea chiriași la mansardă. Sau ar putea fi un iad, ca în Silent Hill, numai că în loc de pereți transformați în cuști pline de bucăți de carne, ai scena cu liftul din The Shining.
Citiți continuarea pe Games Arena
