Cum să încep, cu introducerea lungă sau cea scurtă? Toată lumea știe ce-i cu Blizzard și Warcraft, așa că voi sări peste lungul scurt istoric. Eu unul trebuie să recunosc că am trimis compania asta la colț, printre producătorii de jocuri a căror audiență țintă nu mă mai include. Dacă asta nu era de ajuns, aud că vor scoate un titlu ”free to play”. Deci pe lângă îndoielile mele legate de cei de la Blizzard se mai adaugă și conceptul de free to play, care în general mă irită cumplit. Bun, nu-i bai, oricum nu voi juca Hearthstone îmi zic eu. Vine apoi perioada versiunii beta închisă (”closed beta”), lume înnebunită să prindă acces, o reiterație a fenomenului Dota 2 de acum câțiva ani. Ignor pe cât posibil și asta, oricum nu voi juca Hearthstone. Apoi mă ia cumva nostalgia, am chef de un joc de cărți, mă gândesc puțin la ce variante aș avea dar sunt repede descurajat de prețurile pachetelor de cărți sau de modelul economic ales.
Într-un final, impulsionat fiind și de reacțiile pozitive de după intrarea lui Hearthstone în ”open beta” (acces liber pentru toată lumea), zic să-l instalez și eu, să văd ce-i cu el, așteptându-mă ca după vreo două-trei zile să am și mai multă muniție de folosit contra Blizzard-ului. Cum se întâmplă însă de obicei, lucrurile rar ies așa cum te aștepți, iar Hearthstone m-a surprins din toate punctele de vedere, ca fiind un joc F2P realizat inteligent, cu bun simț, umor și o doză din acel ”je ne sais quoi” care caracteriza Blizzard cu peste un deceniu în urmă. Ok, v-am dat mai mult un istoric personal, merge și ăsta momentan, mai ales că articolul de față este un ”hands-on”, Hearthstone nefiind încă în versiunea sa finală. Se mai pot schimba lucruri până atunci, în bine, (mai ales) în rău, rămâne de văzut, eu vă pot spune doar cum se prezintă în acest moment.
Hearthstone: Heroes of Warcraft e ușor de descris ca un tabletop digital, un joc de cărți, similar la bază cu versiunile digitale ale lui Magic: The Gathering și altele, dar axat pe simplitate și colecționare. Într-o oră ești gata de joc, regulile sunt foarte ușor de înțeles, iar mecanica de joc te face imediat dependent, fiind foarte greu să-l mai lași din mână pentru câteva zile. Totuși, ca în orice joc de cărți intră în calcul și partea de colecționare, cărțile fiind împărțite în mai multe categorii, de la cele pe care le primești din oficiu, la cărțile legendare, extrem de greu de obținut, presupunând că nu ești o persoană din cale afară de norocoasă. Un aspect obișnuit al jocurilor de acest gen e cumpăratul de cărți, iar Hearthstone se folosește de principiul monetizării, aproape omniprezent în titlurile free to play. Moneda? Aurul, ce poate fi obținut în joc, prin completarea misiunilor zilnice și câștigarea de jocuri (mai mult despre asta mai târziu) și în afara jocului: cu bani reali. Începe desigur marea dilemă, e jocul acesta P2W (”pay to win”)? Sau Blizzard au găsit echilibrul perfect între jucătorii care nu vor să cheltuie bani și cei care și-ar vine bunica pentru o legendară?
S-o luam cu începutul. Primul lucru pe care îl faci în Hearthstone e tutorialul. Ești un veteran al jocurilor de gen și vrei să treci direct la partea interesantă? Ghinion, chiar dacă treci rapid de porțiunea introductivă care-ți explică lucrurile de bază și elementele de interfață, tot trebuie apoi să te joci puțin cu calculatorul, pentru a debloca cărțile acelea oferite din oficiu. Fiecare erou (personaje din universul Warcraft adică) are propriul set de astfel de cărți, specifice clasei, acestea sunt constante, ele nu pot fi create prin sistemul de ”crafting” și nu pot fi pierdute vreodată. Dar ca să le deblochezi pe toate trebuie să duci eroul respectiv la nivelul 10, câștigând meciuri. Evident, poți juca direct prin ”matchmaking”, dar cel mai bine e să te arunci acolo abia după ce ai cărțile de bază. Pe lângă cărțile specifice clasei, există și cele neutre, pe care le primești de la început și pot fi folosite de orice erou, indiferent de clasa pe care o reprezintă. Având în vedere că sunt nouă eroi diferiți, durează ceva vreme să obții toate cărțile de bază, cam prea mult având în vedere că după primele 4-5 meciuri contra calculatorului ai cam prins ideea, dar sunt folositoare și meciurile ăstea pentru jucătorii mai neinițiați într-ale genului, sau măcar a TBS-urilor.
Citiţi continuarea pe Games Arena
