M-am ferit în mod intenționat să abordez subiectul Blackphone, noul telefon care promite o securizare fără precedent în lumea smartphone a informațiilor utilizatorului, cu toate că au fost prezenți la MWC cu terminalul respectiv. Nu de alta, dar m-am mai aprins odată pe acest subiect, cu Quasar IV superphone, care s-a cam fâsâit în ultima vreme.
Însă o remarcă a celor de la Engadget, mi-a mers direct la suflet și mi se pare că a pus degetul direct pe rană:
„Information is a currency. For every company selling your details for profit, there’s another selling you the promise of more security.”
Ei bine, m-am oprit totuși asupra acestui subiect tocmai datorită vorbelor de mai sus. Pentru că părerea mea personală este că această promisiune a unei securități sporite a informațiilor este vândută cam scump. Aproximativ 600 de euro în Europa, pentru un telefon cu un display IPS de 4,7 inchi, un procesor quad-core de 2 GHz, memorie RAM de 2 GB, memorie internă de 16 GB și camere de 8 și de 1,3 megapixeli, e cam mult. Iar argumentul (de marketing) siguranței informațiilor din acel telefon este încă la început. Avem dovada Jolla Sailfish că un concept nou și un preț mare nu fac o casă tocmai bună.
Să ne întoarcem acum la nevoia primară de comunicare. Fără grija securității și securizării informațiilor. Doar o nevoie de comunicare, urgentă și care poate salva vieți. Și nu vorbesc aici de situația recentă de pe la noi, unde pisica moartă încă mai zboară peste garduri, dintr-o curte în alta. Mă refer la evenimente mult mai dramatice, la dezastre naturale, acolo unde un apel telefonic poate salva vieți.
Prin fundația pe care o păstorește, Vodafone a dezvoltat un concept de mini-retea 2G GSM care poate fi transportată într-un rucsac și care poate permite victimelor unui dezastru natural să comunice cu rudele. Hardware-ul, care cântărește aproximativ 17 kilograme, asigură semnal pe o rază de 100 metri și se poate descurca cu câteva mii de SMS-uri și cinci convorbiri simultane. Și se bucură de un timp de instalare foarte scurt.
Este o versiune mai mică a rețelei portabile care a fost folosită cu succes în timpul taifunului Haiyan din Filipine, atunci când, pe o perioadă de 29 de zile, două astfel de rețele ale Vodafone au suportat aproximativ 1,4 milioane de mesaje text și aproape 450.000 de apeluri telefonice din și înspre zonele calamitate.
Aș vrea să sper că nu vor exista prea curând situații reale în care să vedem versiunea de mini-rețea de la Fundația Vodafone la treaba. Și nu pot să nu mă întreb, oare în asemenea momente, se mai gândește cineva la securitatea informațiilor sale?
via Engadget
