Hola Amigos! Este un an electoral, ce moment mai bun putea fi pentru un nou joc Tropico, unul la care vom lua din nou rolul lui El Presidente, măritul El Lider Maximo, unde X se pronunță ca H. Vecinii noștri bulgari de la Haemimont Games și Kalypso Media au anunțat că Tropico 5 va aduce ceva ce seria n-a prea avut de când a fost reînviată, noutăți. Am criticat amplu Tropico 3 pentru un motiv, era Tropico 1 în 3D. Nu avea nimic nou, nimic propriu. Deși, acea grafică 3D chiar arăta bine. Excesiv de bine. Mă uit la Omerta și mă întreb de ce n-a putut să arate la fel de bine. De asemenea, mă întreb de ce nu mi-au spus că Omerta a primit un expansion, când i-am rugat să mă țină la curent cu noutățile. Tropico 4 mi-a plăcut, pentru că avea propriile sale particularități. Multe erau luate dintr-un expansion al lui 3 pe care nu l-am jucat, dar au continuat să îl completeze cu din ce în ce mai mult conținut, de mai că zici c-au vrut să rivalizeze cu The Sims la capitolul de DLC. Dar cu Tropico 5, se schimbă totul, fundamental.
Aventura noastră dictatorială nu mai începe în mijlocul unui război rece etern, cu un El Presidente nemuritor, ce dăinuie peste cetățenii săi generații la rând, ca un Ramses II tropican. Vei începe din era colonială, nu ca un dictator independent și profund corupt, ci ca un umil guvernator. Tot unul cu putere absolută asupra cetățenilor săi, dar complet supus regelui de peste ocean. Un rege care sub nici o formă nu are gânduri bune pentru tine. Tot ce vrea este mai mult, mai mulți bani, mai multe resurse, bogății din ce în ce mai multe, ca Împăratul Shaddam Corrino IV în primul joc Dune. În această fază ești menit să eșuezi. Să plătești prin dinți până ți se acrește la ficați și vrei să vezi regele ăla cu capul într-o țeapă. Nu prea te poți duce până la el ca să faci asta, și mai are o armată imensă pe care tu cu insulița ta de nimic nu ai cum să o înfrunți. Dar te poți răzvrăti. Însă până acolo ai de muncă. Trebuie să stabilești o colonie, să explorezi insula, să îi exploatezi resursele și să faci un ecosistem propice pentru dezvoltarea unei societăți civilizate.
Construcția diferă față de jocurile anterioare. Nu mai vezi toată insula din start, nu mai știi de la bun început unde se află totul. Va trebui să cercetezi, la propriu. Să trimiți oameni care să cutreiere jungla, dealurile și câmpiile, dar mai ales ceața întunecată a războiului. Oh, și va fi război. Pentru că sunt șanse să dai peste populația indigenă, ce ar putea să nu fie tocmai dornică să își vadă pământurile invadate de străini fără nici un fel de respect pentru pământ. Aici se ivește o altă diferență, aspectul militar. Vei avea un control mult mai direct asupra trupelor tale. Nu suficient cât să se transforme într-un RTS, dar mai mult decât să le dai salarii mari și apoi să speri că vor ajunge la palatul tău până ce rebelii te spânzură.
Cu insula stăpânită, poți începe să clădești un viitor. Și asta se face într-un mod oarecum diferit. Tot poți construi orice cam oriunde, dar există acum un sentiment mai pronunțat de direcție, cu pătrățele. Se va observa în special la ferme, ce nu se mai întind oriunde vrea să planteze lucrătorul, ci în parcele prestabilite. Iar ce vei construi nu va fi tocmai permanent, pentru că timpul, nu stă pe loc. Nici nu e focul în care ardem, ci un companion, ce ne amintește de acele momente pe care ar trebui să le prețuim. Puncte bonus dacă știți de unde e luat citatul. Știu, nu era cel mai bun, dar avea momente grozave. Iar unul din momentele pe care le vei ține minte cu siguranță este momentul în care El Presidente moare. Dar jocul nu se termină, ci se transformă în Crusader Kings. Pentru tu, mărit dictator, tu vei vei putea avea urmași, urmași ce la rândul lor vor avea urmași, iar aceștia vor avea și ei urmași, și toți vor fi El Presidente, ca o dinastie a Egiptului Antic. Faraoni contemporani cu regate ce nu se întind mai departe de granițele acvatice ale umilei lor insule.
Citiți continuarea pe Games Arena
