Journey of a Roach e unul dintre jocurile sponsorizate recent de Deadelic Entertainment, care pare să fie în căutare de talent (au făcut asta și cu Gomo). Totuși, această călătorie a gândacului nu e un joc de aventură clasic, cum ne-am obișnuit de la titlurile Deadelic, fiind mai degrabă un joc de explorare cu puzzle-uri, bașca câteva elemente timide de platformă. Realizat de studioul Koboldgames, e un joc mai ciudățel așa, fără linii de dialog și cu un umor copilăros, lucru ușor de observat încă din startul poveștii.
Pe scurt: război nuclear, oamenii au dispărut, gândacii dansează pe masă. Mă rog, dansează în propria lor lume (un buncăr) care nu a rămas neafectată de dezastrul natural. Printr-un filmuleț simpatic producătorii ne dau de înțeles că cei doi protagoniști (Jim și Bud) s-au cam săturat de urâțenia post-apocaliptică și pleacă în căutarea frumuseții de altădată. Dar vedeți voi, călătoria într-un astfel de mediu e dificilă, or fi gândacii greu de omorât dar sunt mici, slabi și proști, revenind asupra jucătorului să-i scoată din bucluc. Și o să avem mult de muncă. Schema de control e simpatică, lumea din Journey of a Roach fiind construită în trei dimensiuni, iar gândacul, în buna tradiție, se poate deplasa pe (aproape) toate suprafețele. Podea, pereți, tavan, doar cele câteva obstacole intenționat plasate de producători îi stau în cale. Nu au fost multe aventuri 3D care să facă față cu brio cerințelor venite din partea fanilor acestui gen, dar Journey of a Roach nu se lasă tras în jos de statistici. Ba chiar aș spune că iese în evidență, deplasarea prin nivele se face din tastatură (WASD), iar mouse-ul are partea sa de responsabilitate când vine vorba de interacțiunea cu mediul, respectiv puzzle-uri. Inventarul e clasic și poate fi accesat folosind rotița de scroll. E o aventură 3D ce nu te incomodează, deși sunt destule de făcut pe parcursul jocului, puzzle-urile implicând de obicei mai multe etape de rezolvare. De menționat totuși că nu toate suprafețele pot fi explorate, doar trei pereți de obicei.
Mai stau puțin la puzzle-uri. A fost foarte inspirată decizia de a lega puzzle-urile de personaje, foarte rar veți face ceva fără un motiv clar stabilit. De obicei diferitele personaje din joc îți transmit ce doresc, apoi pleci la drum în căutare de obiecte pe care să le folosești pentru a satisface cerința. Șmecheria e că nu rezolvi direct un puzzle, anumite obiecte nu apar decât după ce ai completat un mini-obiectiv. Spre exemplu, o păienjeniță va dori să-i culegi puii răspândiți în zonă și să-i pui la culcare. Fiecare pui vine cu un puzzle propriu, iar pe parcurs ce le rezolvi devin observabili și restul puilor, precum și obiecte noi ce pot fi folosite la rezolvarea puzzle-urilor. Așadar o zonă trebuie explorată de mai multe ori, până ce poți progresa. Nu vă speriați însă, nu se ajunge la plictiseală decât dacă nu observați vreun obiect. Nu mai e nevoie să spun, un astfel de joc se bazează destul de mult pe umor și farmec. Design-ul de nivel reflectă asta cu vârf și îndesat, te vei trezi des în situații care mai de care mai absurde, cu puzzle-uri creative. Din păcate, lipsa replicilor se vede, iar glumele gândite de producători nu m-au amuzat îndeajuns de mult, probabil sunt mai potrivite pentru jucătorii mai puțin familiarizați cu ce poate genul. Și puzzle-urile intră în aceeași categorie, foarte blânde cu jucătorul, cu mențiunea că există câteva momente mai interesante, de obicei dificultatea provenind din partea de explorare (ratarea unei zone, care te costa rezolvarea la vreun puzzle). Se pot de asemenea combina obiecte, dar nu vei ajunge vreodată să ai mai mult de cinci sau șase în inventar, deci e destul de ușor de găsit combinația potrivită.
Citiţi continuarea pe Games Arena
