Dead Island cu Mirror’s Edge. Dead Edge. Mirror’s Island. Deadlight… adică Dying Light. Studioul Techland nu este străin de jocurile despre zombies, lucrând în acest moment la vreo două, și-având deja două la activ. Ce e drept, unul dintre ele nu este cu zombies, ci cu demoni infernali, dar are cam aceeași idee. Dying Light seamănă excesiv de mult cu Dead Island la prima vedere, și la a doua, poate chiar a treia, dar Techland a încercat pe cât de mult să sublinieze că este un joc diferit. Nu doar în sensul că fizic este un alt joc, are și câteva idei suplimentare, câteva mecanici diferite și abilitatea de-a alerga pe pereți. La nivelul de bază este totuși același tip de joc. O lume deschisă de explorat, zombies la fiecare pas, arme improvizate și confecționate prin lipirea unei baterii de o macetă, tot tacâmul din Dead Island. Și totuși, nu este Dead Island 2, posibil pentru că drepturile ar fi la Deep Silver, iar acest joc este publicat de Warner Bros.
Printre schimbările principale față de seria insulară de ne-morți, motorul grafic este unul nou. Sau cel puțin cea mai nouă iterație a motorului Chrome, dezvoltat pe parcursul ultimului deceniu și ceva de către Techland. Este un motor făcut special pentru generația următoare de console. Ceea ce înseamnă că poate nu va mai avea ocazionalele petice imense de texturi ce ar face Chrome (jocul) să plece capul în dezamăgire de cum arată urmașii săi. De asemenea, sper foarte mult că nu vor reveni filtrele de culoare oribile ce erau prea mult la modă în câteva din iterațiile precedente ale tehnologiei, cele în care habar nu aveau cum arăta lumina. Dar în acest aspect cred că se vor descurca, fiindcă Dying Light are un ciclu zi-noapte, ce nu are doar un rol estetic, ci este o parte integrală a unei mecanici centrale a jocului. Ajung la asta de îndată.
Enumerând alterările mai departe, față de Dead Island, jocul este acum open-world mai mult în sensul de open-world, și mai puțin în sensul de ”prin nivelul ăsta te poți plimba mai liber, dar fiecare alt nivel te împinge prin coridoare”. Accentuând sentimentul că te afli într-un mediu deschis, sub forma orașului fictiv Hiran, vine componenta sa de parkour. Vei putea să alergi și să te cațări pe orice poate pune mâna personajul principal, unul ce are un oarecare accent franțuzesc, așa că știi că se pricepe la fugit de lucruri. Desigur, are și o limitare impusă aici, sub forma unei bare de stamină. Două, mai exact. Una pentru alergare și una pentru luptă. Are sens, dacă îi obosesc picioarele, nu înseamnă că nu mai poate da cu ciomagul în capul cuiva.
Citiți continuarea pe Games Arena
