Anul acesta parcă n-a fost chiar atât de super-extrem de fericit pentru genul City Builder. Pe de o parte, SimCity te va pune să plătești 30 de euro în plus pentru a-l putea juca așa cum trebuie. Cities in Motion 2 este predominant un joc de management de transport, cu ceva elemente de City Builder și o poveste noire bizară născocită de fani. Câțiva. Destui. Unul… eu. Iar despre Medieval Mayor nu se mai aude nimic nou de fix anul trecut, când am făcut acel interviu cu Bill Tiller, ce continuă să fie predominant singura sursă de informație despre joc de pe internet. Atunci, ca de nicăieri, a răsărit Banished, un joc produs de studioul Shining Rock Software, compus dintr-un singur om, Luke Hodorowicz, foarte pasionat de acest gen, ce dorește să realizeze un City Builder pe care el vrea să îl joace, unul ce nu are multiplayer, nu are o campanie și nu are nici un fel de aspect militar. Te vei trezi pe o hartă generată aleator, cu resurse amplasate cum îți vine norocul, cu o mână de oameni exilați din cine știe ce motiv, și cu un obiectiv, supraviețuire.
Conceptual, vă puteți gândi la el ca la o combinație între Anno, Caesar&Co și Settlers. Sau ca un Stronghold fără lupte, combinat cu Settlers. Începi cu o căsuță centrală, un fel de depozit în care lumea doarme, lângă care se află un maldăr de piatră și lemn, ca acel stockpile din Stronghold. De acolo, va trebui să începi să îți extinzi sătucul, în așa fel încât lumea să aibă unde să doarmă, ce să mănânce, și să le fie satisfăcute toate nevoile necesare supraviețuirii sau prosperității, dacă ești suficient de priceput. Ai din start la dispoziție toate clădirile, nu există un arbore tehnologic sau cerințe pe care trebuie să le îndeplinești pentru a putea construi ceva. Desigur, trebuie să ai resurse mai întâi și să ai oameni care să se ocupe de fiecare meserie în parte. Are un sistem mai simplificat de meserii decât Settlers, n-ai nevoie de ustensile preexistente, din câte am observat, doar de un om disponibil care să se ocupe de acea meserie și un loc unde să o exercite. Și vor fi meserii ample, ca tăietor de lemne, tâmplar, constructor, pielar, învățător, pescar, în esență tot ce v-ar trebui pentru a construi un sătuc medieval funcțional.
Oamenii nu îi primești din eter… decât atunci când îi primești din eter. În schimb, omuleții noi sunt generația următoare. Fiecare sătean are un nume, are o rutină zilnică (pe lângă munca istovitoare), are nevoi, preocupări, stări sentimentale chiar, ce îi vor face destul de inediți. Nu este genul de joc la care vei avea mii de omuleți, ca urmare, s-ar putea să ajungi să te atașezi de ei, iar la un moment, aceștia vor muri. Fie de bătrânețe, fie ca urmare a unui accident la locul de muncă, sau prin alte metode. Referitor la accidente, toate meseriile au o șansă să producă victime. Unele mai mult ca altele. Un miner spre exemplu este mai probabil să aibă o durată de viață limitată față de un croitor. Decât dacă este un croitor extrem de incompetent sau ghinionist. Acel om trebuie apoi îngropat într-un cimitir, unde rudele și prietenii îi pot vizita mormântul, pentru a-și mai aminti de vremurile bune. Dacă nu ai construit un cimitir, de lași pe capul lor toată treaba de a-i găsi un loc unde să îl îngroape, perioada lor de jelire va fi mai lungă, iar asta le va afecta performanța la locul de muncă. Un alt mod prin care pot muri este prin boala, fie spontană, fie transmisă de noi-veniți. În loc de noi generații, mai poți primi omuleți sub forma nomazilor ce se oferă să se alăture satului. Aceștia ar putea avea boli la care cetățenii tăi nu sunt imuni, și ar putea provoca mai mult rău decât bine. Primirea lor reprezintă un risc, dar un risc pe care s-ar putea să vrei să îl iei, fiindcă s-ar putea să nu ai de ales.
Material preluat de pe www.games-arena.ro
