No One Lives Forever și F.E.A.R sunt două dintre cele mai apreciate FPS-uri făcute vreodată. Trebuie să recunosc că al doilea e și un favorit personal, atmosfera din F.E.A.R m-a marcat și nu am putut lăsa jocul în urmă. Am revenit constant la titlul celor de la Monolith, an de an, până am decis că ce-i prea mult strică și am încheiat tradiția. Aduc în discuție studioul Monolith Productions pentru că șase dintre oamenii care au lucrat la jocurile menționate mai sus au format un alt studio, independent. ”Blackpowder Games” se numește, iar jocul lor de debut va fi Betrayer, un FPS horror cu un stil vizual aparte (alb, negru și roșu, a la Sin City) ce a fost lansat prin intermediul serviciului early access al celor de la Valve. Da, încă un early access, se pare că încet încet devine standardul pentru producătorii mai mici.
Ne aflăm la începutul secolului XVII, anul 1604, în Virginia, loc pe atunci aflat la începutul procesului de colonizare. Ca să las cultura generală deoparte, bănuiesc că toată lumea știe că în perioada timpurie, coloniile nu erau chiar cel mai sigur loc de pe pământ. Mai mult, povestea coloniei pierdute reprezintă un punct de inspirație perfect pentru un joc de groază. Cam așa s-a și întâmplat, pentru că Betrayer ne pune în pilea unui colonist, al cărui comitet de primire în Lumea Nouă îl ia puțin prin surprindere – a se citi, nava pe care venea a fost atacată și cu mult noroc reușește să naufragieze. Nu, nu a dispărut întreaga populație, în schimb s-au transformat în fantome și alte creaturi deloc prietenoase. Nu se numesc zombii dar conchistadorii au ajuns ceva apropiat, întrebarea cea mai importantă fiind, cum?
Nu a fost o epidemie pornită de la vreun cimpanzeu, asta vă pot spune din start. Misterul se adâncește când vizitezi primul oraș, unde tot ce-a rămas din locuitori e cenușa, ca în urma unei erupții vulcanice. Cum nu dai de alte persoane cu care să dialoghezi, povestea în Betrayer evoluează prin interacțiunea ta cu mediul înconjurător. Orice fel de indiciu (morminte, cadavre, notițe, etc.) trebuie folosit pentru a reconstrui șirul evenimentelor și a afla ce s-a întâmplat cu colonia. Totul e să reziști, pentru că jocul propune un stil vizual menit să accentueze straniul, paranoia și în ultimă instanță, misterul. Aproape în totalitate alb-negru și cu contrastul foarte pronunțat, de multe ori e greu să distingi ce umblă prin sălbăticie, singurul ajutor venind de la culoare roșie. Inamicii, precum și alte puncte de interes sunt marcate cu roșu, spuneam, un simț estetic destul de similar cu Sin City, filmul lui Rodriguez.
Citiți continuarea pe Games Arena
