După ce Divinity 2: Dragon Knight Saga m-a luat prin surprindere, urcând repede la loc de taină printre action RPG-urile mele preferate, am decis că voi urmări cu atenție orice viitor proiect Larian Studios. Zis și făcut. După succesul lui Divinity 2, Larian au devenit practic independenți, fără să mai servească vreun distribuitor. Au anunțat Divinity: Original Sin, un RPG care promite foarte multe ce s-a perindat și pe Kickstarter, dar nu e subiectul acestui articol și Divinity: Dragon Commander. Dacă Original Sin e parte a seriei Divinity, Dragon Commander e mai mult un spin-off, fiind situat în același univers (și cu destule referințe la celelalte jocuri) dar fără vreo legătură directă. Cum chiar producătorii au spus, ar fi fost foarte greu să găsească sponsorizare din partea unui distribuitor pentru Dragon Commander, pentru că nu e un gen de joc tipic. Nu, e un hibrid RTS/RPG/TBS, în care componenta pe ture e în esență un ”boardgame” (seamănă cu RISK), iar cea de RTS include posibilitatea transformării în dragon, echipat cu un jetpack pentru un plus ocazional de viteză… dragon cu reacție să zicem. Nu chiar o nișă foarte bine stabilită pe piața jocurilor.
Și totuși, unde se plasează acest spin-off în care Rivellon-ul e prezentat ca o lume steampunk, unde știința se bate de la egal la egal cu magia? Stați așa că mi-am pus singur piedică, adevărul e că nu știu exact. Cert este că undeva cu foarte multă vreme în trecut, având în vedere că unul dintre personajele principale e marele vrăjitor Maxos, a cărui templu m-a forțat la multe ecrane de încărcare în Dragon Knight Saga. Ca o mică paranteză, de apreciat modul de-a dreptul fermecător în care Larian își plasează referințele prin diferite jocuri, realizând conexiuni nostalgice. Povestea începe cu o intrigă regală. Pe nu chiar atât de scurt: după ce un mare războinic ajuns rege unește lumea (cum altfel decât cucerind tot?) cu ajutorul a doi prieteni, unul fiind Maxos iar celălalt o persoană misterioasă (”Arhitectul”), totul se duce de râpă. Ca de obicei, producătorii sunt foarte deschiși când vine vorba de a prezenta defectele umane (cine a jucat Divinity 2 sigur știe asta). Regatul intră într-o perioadă de haos total, atât regele cât și Arhitectul gândesc cu alte părți anatomice decât creierul când un dragon transformat în domnișoară vine în vizită la curtea regală. Tu, protagonistul, ești nimeni altul decât fiul bastard al regelui cu această dragonșoară, iar după moartea lor, Maxos te recrutează în vederea unificării Rivellon-ului, care acum e un câmp de bătălie între frații tăi mai mari. Cum un demon nu poate lipsi dintr-o poveste fantastică, e prezent la datorie, Corvus e numele său și e de fapt motivul tuturor războaielor, manipulând din umbră evenimentele și persoanele. De ce? Pentru că e demon, e rău și îl plac războaiele, ce alt motiv îi mai trebuie? În orice caz, Maxos reușește să-l înfrângă și să-l lege de o fortăreață zburătoare, care devine sediul tău pe parcursul războiului.
Citiți continuarea pe Games Arena
