Au trecut zece ani de când Nadeo a oferit lumii un nou motiv să se strângă laolaltă pe câte un server, întrecându-se cu aceeași mașină, pe trasee felurite. Acel motiv se numea TrackMania, iar câțiva ani mai târziu, au eliminat singurul impediment din calea satisfacției de a îți smulge părul din cap pentru a scoate un timp mai bun cu trei milisecunde față de cel al oponenților. Au lansat TrackMania Nations, cu un mediu nou, de stadion, un tip nou de mașină, ce seamănă cu ceva scos din Formula 1, și un preț imbatabil! Era gratis. Complet gratis, nu trebuia să plătești nimic pentru el vreodată, decât dacă doreai să iei jocul de bază ca să îți poți schimba înfățișarea mașinii. În rest, era, și încă mai este, unul dintre cele mai adorate jocuri de curse cu mașini de multiplayer. Iar zilele trecute a primit o continuare, pe care nu prea o pot numi o continuare.
Nu știu exact ce aveau cei de la Nadeo în minte când au conceput TrackMania 2, fiindcă nu prea înțeleg de ce are acel 2 în coadă. Ar fi putut la fel de bine să numească Forever al doilea joc din serie, fiindcă măcar avea în componența sa tot ce a fost realizat până atunci. Infrastructura nouă ce permite interconectarea sa cu celelalte două produse ale studioului mi se pare o motivație mult prea firavă. În special în cazul a ceva ca Stadium, fiindcă Nadeo ține să lanseze mediile noi tot pe bucăți, la ani distanță între ele, iar de această dată, cel de stadion nu este gratuit. Costă 10 euro. Un preț relativ mic, dar tot imens în comparație cu fosta sa încarnare, ce era gratuită. Și ce îți aduc acești bani? Ce minunății au adăugat la Stadium pentru a-i justifica revenirea?
Nu prea multe. Mai corect ar fi spus, nimic, deși cu siguranță exagerez. TrackMania a arătat mereu bine, motiv pentru care a trebuit să reinstalez Nations, doar ca să mă asigur că memoria mea nu îmi juca feste, și că s-au produs cu adevărat îmbunătățiri de ordin tehnic. Într-adevăr au fost, reflexiile de pe mașini sunt mai vii ca niciodată, iluminarea permite acum efecte mult mai fistichii, ca un apus de soare ce scaldă totul în caldură, plăcuțe de frână incandescente, iar umbrele sunt acum mai mult decât guguloaie întunecate, fiind redate cu exactitate de pixel. Mașina parcă se mai murdărește mai ușor acum când treci prin praf, sau cel puțin se murdărește mai mult.
În rest, pot număra diferențele dintre TrackMania 2 Stadium și TrackMania Nations pe două degete. Și-anume, sunt alte hărți, iar acum tasta de spațiu este pentru frâna de mână, nu pentru chat. Deși, poate că frână de mână este cam exagerat. Frână normală, ce este mai ușor de folosit pe spațiu decât pe tasta direcțională, ar fi mai potrivit. Nu că o vei folosi foarte des, în general, se aplică aceleași reguli ca la TMN, caută o linie de cursă ideală, de așa natură încât să nu fii nevoit să frânezi des, și mergi pe ea. Personal, prefer să nu accelerez pentru câțiva metri, decât să frânez. Posibil să nu fie tocmai o idee bună, fiindcă pierd viteză constant pe o distanță, în loc să pierd multă viteză brusc într-un singur punct, ceea ce teoretic ar însemna că aș putea încetini pentru prea mult timp, așa că nu recomand să îmi urmați exemplul. Sunt oricum abia pe locul 300 și ceva în țară, din cam 1000 de jucători, câți au Stadium la ora actuală.
Jocul este în rest, la suprafață, exact același ca Nations. Poate că infrastructura este diferită, și am impresia că sunt câteva opțiuni de creat conținut ce nu erau pe vremuri, însă partea esențială, cea de joc, a rămas neschimbată. Asta îl face mai mult un remake, un facelift vizual, o versiune HD a unui joc ce era deja HD, decât ca o lansare de sine stătătoare. Nu că ar fi de sine stătătoare, fiind urmat îndeaproape de Valley, ce va fi lansat peste câteva zile. Așa cum este, cu prețul său, nu prea îi văd scopul, nu când existența continuă a lui Nations îi asigură o competiție acerbă.
Să nu mă înțelegeți greșit, jocul îmi place, fiindcă TrackMania îmi place. Te transformă într-un individ de-a dreptul obsesiv, perfecționist, încercând să razi până și o sutime din timp, printr-un viraj mai ascuțit, sau o clipă de accelerare suplimentară, dar are o mecanică de joc potrivită, distractivă și ușor de înțeles. Este un membru de seamă al genului de arcade racing. Merge atât de adânc pe această cale încât îl pot juca folosind tastatura fără nici o jenă.
Chiar se vede vechimea celor care fac hărți pentru acest joc, deoarece au priceperea să le orchestreze de așa natură încât să eșuezi groaznic la cea mai mică greșeală. Ca o denivelare înainte/după un punct de verificare, de care te vei lovi frontal, și foarte păgubos pentru cronometru, dacă nu ai o viteză adecvată. Multe dintre ele te vor înfuria, cu siguranță, în special cele care impun restricții asupra camerei, de dragul spectacolului, sau accidental. Iar în același timp, pot fi o sursă nelimitată pentru distracție, la fel cum este acum, gratuit, TrackMania Nations.
Pentru că este predominant doar un remake a unui joc vechi de șapte ani, ce încă arată suficient de bine încât să nu aibă nevoie de unul, îmi este greu să recomand Stadium. Totuși, dacă țineți mult la grafică, puteți arunca o privire peste, el fiind disponibil pe Steam la acel preț de 10 euro pomenit anterior. Dacă nu vă pasă de grafică, atunci nu văd motiv să abandonați Nations ca pe un telefon mobil perfect funcțional, dar care nu știu ce funcție nouă, complet inutilă, ca un ecran cu 5% mai mare și mai colorat.
De fapt, asta și este comparația pentru final. TrackMania 2 Stadium este ca o revizie neînsemnată a unui telefon mobil ce continuă să funcționeze grozav, chiar și în comparație cu noua versiune. Desigur, dacă ar fi fost vorba de un anumit măr, toată lumea abandona instantaneu exemplarul mai vechi. Aici, nu este cazul, n-a închis nimeni serviciul și nu l-a călcat nimeni accidental, după ce în prealabil l-a scăpat pe gresii. E acolo, este populat și plin de viață… jocul, nu telefonul.
Material preluat de pe www.games-arena.ro
