De vacanță: de ce nu e bine să lăsați căutarea automată a rețelei GSM în roaming

Mulți dintre noi știu asta, puțini și aplică recomandarea de a nu lăsa activă setarea de căutare automată a rețelelor GSM atunci când suntem în roaming. Știu că e mult mai simplu să lași telefonul să își caute singur rețeaua, să se conecteze pe cea care are cel mai bun semnal (sau cea care dintr-un motiv sau altul a devenit preferată) decât să intri manual în setări, să dai o căutare, să aștepți ceva până sunt găsite rețelele, să o selectezi pe cea pe care o dorești.

E drept, timpul consumat pentru a selecta manual rețeaua GSM e cu … 2-3 minute mai mare (hai să zicem 5, maxim) decât cel în care nu faci nimic și lași smartphone-ul să caute singur rețelele și să se conecteze la ele. Privit scris, timpul de 2-3 minute nici nu e mare, recunoașteți.

Însă câți dintre noi (eu fiind inclus în mulțimea asta) alocă cele 2-3 minute pentru a-și seta smartphone-ul atunci când ies din țară și folosesc serviciul de roaming?

Programul meu din ultimii ani presupunea ca măcar o dată la două luni (dacă nu și mai des) să călătoresc în afara țării. Ghiciți de câte ori mi-am alocat cele 2-3 minute să setez manual rețeaua?

Niciodată.

Pentru că nu m-am lovit niciodată cu adevărat de probleme: nu mă deranja că din când în când eram în afara rețelei pentru că telefonul se gândea că e momentul să schimbe rețeaua. Și pierdeam apeluri.

Și ce dacă? Mai sună o dată dacă era important …

Reglementările de reducere a tarifelor din UE din ultimii ani au făcut ca mulți dintre noi să nu își mai facă probleme legate de costurile asociate roaming-ului. Te comporți ca și cum ai fi la tine în țară (apropo, contra unor sume de 3,99 EUR la Vodafone respectiv 1 EUR la Orange, plătite zilnic chiar poți avea aceleași tarife ca acasă în țările din UE și nu numai).

Obișnuit în acest fel te aștepți ca peste tot pe unde călătorești să se întâmple la fel. Ei bine, obișnuința asta poate să dăuneze. Acum vreo 3 ani, fiind în concediu în Turcia, m-am lăsat dus de val să vorbesc la telefon vrute și nevrute. Abia la întoarcere am observat că în loc de 0,35 EUR/min am plătit aproape de 1,30 EUR/min pentru că nu eram într-o țară din UE. Omisune pentru care am plătit un preț măricel.

Treaba era să se repete săptămâna trecută: eram în Grecia, pe insula Kos. Am presupus permanent că sunt în roaming pe o rețea din Grecia, lăsând aparatul (HTC One) să caute singur rețeaua și să se conecteze. Nici nu mi-a trecut prin cap (deși ar fi trebuit) că, fiind aproape de graniță, HTC One va putea să intercepteze și alt operator.

Complet greșit! 90% din timp am stat pe o rețea din Turcia – TR TURKCELL fără să îmi dau seama. Ceva similar poate ați pățit și voi cel puțin atunci când vă întoarceți în țară, aproape de granița cu Ungaria/Bulgaria.

Știți ce înseamnă asta în materie de costuri (pentru Roaming Orange fără opțiuni suplimentare)? Să vă spun:

a) un apel local era considerat internațional – și în loc de 0,24 EUR costa 1,54 EUR

b) un SMS spre România costa 0,38 EUR în loc de 0,08 EUR

c) apel spre România era 1,22 EUR în loc de 0,24 EUR

d) apel dinspre România era 0,48 EUR în loc de 0,07 EUR

Un calcul scurt, pentru o utilizare să zicem medie, ce implică 5 min de apeluri primite, 1 min apel local, 5 min apel spre România și 4 SMS-uri trimise pe un abonament Orange, fără opțiuni, arată că ”neglijența de a seta manual rețeaua” ar fi putut să mă coste 9,89 EUR pe zi în plus. O sumă deloc de neglijat, dacă nu mi-ar fi sărit în ochi identificatorul de rețea prezentat de Android.

Pentru un minim de 7 zile de concediu, se strânge o sumă pe care o putem folosi mai bine în altă direcție. Nu credeți?

Eu mi-am învățat lecția: ori de câte ori mai merg în Grecia, pe zonă de graniță, o să setez manual rețeaua.

Sper să vă ajute și pe voi.