A fost odată IT-ul românesc…

Următorul material se adresează în principal oamenilor care au avut de-a face sau au fost direct implicaţi în industria de IT&C din România, în perioada ei de glorie. Şi când spun perioada de glorie, mă refer la câţiva ani buni înainte de aşa-zisa criză economică mondială. Mai exact la perioada 2000 -2008, cea în care subsemnatul a activat în această zonă extrem de dinamică a economiei naţionale. Perioada cu CERF-uri și chiar cu IFABO-uri!

O să vă propun în primă fază un mic exerciţiu. O să vă rog să priviţi fotografia de mai sus. Ea ilustrează perfect imaginea pe care o am eu despre industria de IT din perioada respectivă. Departe de a fi perfectă, dar totuşi cu un farmec aparte, greu de explicat. De asemenea, rolul ei este şi de a vă prezenta cirecumstanţele în care m-am încumetat să scriu aceste rânduri, pe care plănuiam de multă vreme să le aştern pe hârtie „digitală”, pentru a vi le putea împărtăşi.

Aşadar, stau într-un balcon cu vedere lateral-frontală la mare, departe de agitaţia cotidiană, într-un decor care îndeamnă la melancolie. Perfect pentru a evoca anii amintiţi mai sus şi oamenii cu care m-am intersectat, mai mult sau mai puţin, de-a lungul acestei perioade.  Şi dacă este nevoie şi de o motivaţie a materialului de faţă, el este, dincolo de o colecţie de scurte amintiri despre nişte oameni cu care m-am intersectat, un fel de reflexie a gândurilor care m-au năpădit atunci când am ştiut că o să plec de la CHIP. Ca la orice despărţire, îţi trec prin minte momentele frumoase legate de oamenii pe care ai impresia că nu o să îi mai vezi. Din fericire pentru mine, atât proiectul Mobzine.RO, cât și job-ul de la Integrator Soft, îmi oferă şi satisfacţia de a rămâne în contact cu o parte din persoanele pe care le voi înşira mai jos.

Chiar dacă am spus că perioada de glorie a IT-ului a început prin anii 2000, cel puţin pentru mine, am interacţionat cu această industrie încă din 1998, atunci când, încă în perioada studenţiei,  am debutat ca redactor la LEVEL. Aşa că nu pot lăsa pe dinafară câţiva oameni din industria de gaming din România. Şi o să încep cu cele mai rock persoane din IT-ul de pe la noi. Vorbesc de plete, geci de piele şi motoare. De Remus şi Sorin Şerban, pe vremea aceea la Ubisoft România. În aceeaşi perioadă, l-am cunoscut pe Teo Păduraru, unul dintre fondatorii Best Computers, despre care nu prea mai ştiu nimic. Al  treilea jucător din mica piaţă de jocuri din acea perioadă (pentru că TNT Games a lui Doru Răduţă a apărut mult mai târziu) era Monosit, acolo unde l-am cunoscut pe Dragoş Florea. A trecut atât de multă vreme, încât a trebuit să caut pe Google ca să găsesc și numele de familie al lui Dragoș. În rest ţin minte perfect sediile celor de mai sus, disponibilitatea la discuţii şi la orice fel de propuneri.

Revenind la anul 2000, cel în care am trecut de la LEVEL la CHIP şi la vânzarea de reclamă, nu o să pot uita niciodată primul eveniment la care am participat. O conferinţă de presă organizată de IBM România. Acolo l-am văzut pe Vladimir Aninoiu. Chiar dacă nu l-am cunoscut personal, mi-a lăsat o impresie atât de puternică încât, la două zile distanţă mi-am cumpărat un costum nou. Intrasem în IT-ul mare şi trebuia să fiu şi eu la înălţime. Și dacă tot am vorbit de IBM, nu pot să nu o pomenesc pe doamna Sofia Zainea, cea a cărei imagine se identifica parțial cu aceea a companiei pe care o reprezenta.

O situație similara se întâmpla în cazul Microsoft Romania, acolo unde Silviu Hotăran și Paula Apreutesei au fost pentru o bună bucată de vreme imaginea firmei. Ceva mai târziu a apărut Tudor Galoș, pe care îl țin minte pentru stilul inconfundabil în care anima spectatorii de la CERF-uri cu prezentările sale ținute în standul CHIP.

Tot din categoria IT-ului mare făceau parte în acea perioadă şi Flamingo Computers. Am avut plăcerea să îi cunosc doar fugitiv pe Marius Ghenea sau pe Dragoş Cincă. Dar de departe, din generaţia mai veche de la Flamingo, personajul cel mai pitoresc era Cotiso Hanganu. Am spus generaţia mai veche, pentru că ulterior i-am cunoscut şi pe Alex Smaranda, Alex Cârlan sau pe Cătălin Pătrăşescu.

Ai spus Flamingo, obligatoriu trebuie să spui lângă UltraPro Computers. La început Radu Niculescu, mai apoi fostul coleg Cătălin Butolo sau Irina Pătrașcu, au fost numele cu care m-am intersectat în această companie.

Și pentru ca treimea să fie completă, Depozitul de Calculatoare/Romsoft nu poate să lipsească. Oamenii cu cea mai mare abilitate în arta scrisului din tot IT-ul românesc. Adrian Furnică și Mihai Marin. Poeți sau prozatori abili, dar și oameni cu simțul umorului, cu care puteai face o glumă mai deocheată, fără nici o teamă. Balanța o echilibrau Andra Angeleanu și Carmen Căpitănescu.

Și dacă am deschis seria oamenilor cu simțul umorului, lista e lungă. Corvin Pughin de la Maguay, cel care îl făcea, și probabil că îl mai face pe Edi să pară tot timpul serios prin comparație, Camil Perian de la Skin, care nu se dădea niciodată în spate de la un schimb de glume, Răzvan Balint de la Romsym Data, un tip direct și corect, sau Cristi Sucaliuc, pe care l-am cunoscut de pe vremea Caro, dar care a revenit în forță cu IT Direct, omul care poate glumi cu cea mai serioasă față, sunt doar câțiva de pe listă.

Listă pe care o întregește tripleta de la Deck Computers, firma care a ridicat brandul Samsung în România pe zona de IT, formată din Mihai Para, Adrian Țuligă, dar mai ales Radu Panait. Cei care după Produsul Anului rămâneau ultimii, ținând buna dispoziție cu ei.

Tot la capitolul simțul umorului se încadra și Aurel Nețin, pe vremea aceea la Sistec, în Cluj Napoca. Daciana Pop, tot la Sistec, ulterior la Arobs Transilvania și Georgiana Man de la Brinel, întregeau grupul clujenilor pe care îi conoșteam.

Alți oameni pe care mi-i aduc aminte din perioada de început a călătoriei mele prin IT sunt Sorin Moldovan de la Atlas Computers, Dan Călugăreanu, Gabi Marin de la Omnilogic (un alt motorist) sau Cristi Tomescu, pe vremea aceea la Genesys. Cronologic vorbind, la foarte puțină vreme distanță m-am intersectat cu un grup aparte, al celor mai “tineri” în industria IT-ului românesc: Cristi Fălcuțescu și Marius Ion de la ProCA (primul client de reclamă adus de mine), Iulian Stanciu de la Asesoft, Dragoș Popescu de la RHS. Pe toți cei de mai sus i-am cunoscut încă din perioada în care se ocupau direct de marketingul firmelor lor. Răzvan Ziemba, Radu Matei de la RAL Computers sau Cristi Petre sunt alți oameni pe care eu îi văd în același grup.

Și dacă până acum ne-am situat, cu vreo două excepții în zona de hardware, o să trecem puțin și prin zona de software. Între timp, am trecut și eu din balconul camerei de hotel în sala de conferințe, acolo unde este răcoare, televizorul merge pe Turul Franței la ciclism și, cel mai important, sunt singur. O să încep cu o firmă în care am cunoscut o mulțime de oameni frumoși, Softwin, mai târziu BitDefender. De la Tiberius Budulea, Mihai Mihailovici, Oliviu Talianu, Cosmin Mareș, Anca Apostol, Andreea Stan, Diana Cazacu și până la singura femeie motociclist pe care o cunosc, Simona Bogdan. Și sunt convins că am uitat de mulți.

Din același sector al softwareului, un loc aparte în sufletul meu îl ocupă Andreea și Teo Cimpoeșu, care reprezentau Kaspersky în România. În industria de software mai activau Laura Păvăloaia sau Dor-Bujor Pădureanu, alți oameni faini.

Vă mai rețin puțin atenția  cu oamenii din reprezentanțe. A început cu Liviu Marica, multă vreme identificat cu Asus România, cu care ne întâlneam în benzinăria din spate de la Inter. Au urmat Bogdan Mihalcea de la D-Link, mai apoi și Ileana Dorovei, echipa de la LG, cu Daniela Preduț, Ioana Cristescu, Elena Iancău, Sony România, la începuturi cu Cristi Pascu, mai apoi cu Mircea Stoicescu, Panasonic România cu Bobby Durbac, Laurențiu Faur și, mai târziu, Alex Mina, BenQ cu Dragoș Salamac, pe care îl cunoșteam de pe vremea ProCA, George Irimia sau Nicu Stăncescu de la Canon România.

Carmina Soare, Raluca Tincu, Mădălina Dobre, Iulia Teodorescu, Cristina Gospodaru, Diana Chilaridis, Anca Cojocaru, Călin Rotăruș, Doru Panaitescu, Magda Zander sunt persoane care au pus umărul pentru ca IT-ul românesc să fie așa cum este, cu bune și cu rele. Alături de ei și foștii mei colegi de la CHIP dar și din presa de IT în general (despre care porbabil vă voi povesti cu altă ocazie), precum și mulți alții, cărora îmi cer scuze că i-am uitat. Și pe care vă invit să îi pomeniți.  Închei această înșiruire odată cu concediul, aruncând o ultimă privire mării. Care rămâne și își continuă freamătul, când calm, când agitat, la fel ca și IT-ul de pe la noi.