A trecut ceva timp de când n-am mai pus mâna pe un joc de curse ale cărui mașini nu se transformau periodic în bărci sau avioane. Iar la ultima experiență, acestea aveau mitraliere și lansatoare de rachete legate de capotă. Pășim de această dată într-un tărâm mai apropiat de realitate, în acea nișă frumușică de jocuri suficient de ireale încât să nu fie necesară cunoașterea locației butonului de frână, dar suficient de înrădăcinate în simulare încât să vrei să înveți cum să pilotezi cât mai bine posibil. Aici se află Grid 2, cel mai recent joc de curse produs de Codemasters. Need for Speed 5 îi cam este vecin în cea nișă, așa că ar fi bine să vă așteptați la comparații, multe dintre ele favorabile, dar ca să vă stric surpriza, nu, nu este mai bun decât NFS5, așa ceva este fizic imposibil, chiar și dacă Grid 2 și-ar fi atins toate obiectivele propuse.
Să începem cu lucrurile bune. Jocul arată superb. Mașinile sunt pe cât de detaliate mă așteptam să fie, vopseaua lor strălucește în lumina soarelui și reflectă lumea din jur de așa natură încât cele gri mă fac să cred că se mișcă drumul sub mine. Se sparg și se rup spectaculos dacă sunt împinse prea departe, scot scântei și flăcări dacă te apropii de limită, iar fum vei găsi la fiecare viraj agresiv. Este unul din puținele jocuri de curse la care țin minte să mă fi aflat în situația de a mă rătăci în fumul generat de propriile-mi roți. Este bine redat, atât fumul cât și ceața pe care o vei vedea ocazional pe trasee. Fie plutind pe la suprafață, fie în distanță de zici că ești în Silent Hill, fie ca abur, ieșind din canalizare, în funcție de traseu. Și venim la prima comparație cu NFS5. Mă temeam că voi avea în față încă un Shift, încă un joc de curse care se petrece fie pe circuite monotone și lipsite de savoare, fie în orașe care arată toate la fel. Mă bucur că asta nu se întâmplă, sau nu se întâmplă prea des. Sunt circuite, dar au personalitatea lor, ca bănci plini de oameni ce fac poze pe timp de noapte de zici că n-ai avea nevoie de instalația nocturnă, sau focuri de artificii pe fundal, pentru a mai sparge monotonia aceluiași asfalt. Pe timp de ziuă, eh, trasee pe timp de ziuă, dar măcar pădurile din zare sunt frumoase. Când e vorba de Formula 1, nu mă deranjează, în afara sa, tind să apreciez diversitatea, ceva ce Grid 2 are. Orașele în care participi la curse oferă un spectacol vizual, cu numeroase elemente vizual distincte ce te ajută atât la ghidare, cât și la atmosferă, precum metroul din Chicago ce amintește foarte mult de Filiera Franceză. Aproape cu același grad de lucruri lovite cu mașina, fiindcă prima oară când mergi pe acolo ai la dispoziție un Mustang foarte sălbatic. În cele din urmă, pe lângă orașe și circuite, ai trasee ce te vor plimba prin natură. Pe coasta Californiei, cu păduri dese și văi abrupte; prin serpentinele Japoniei, ce te vor plimba la deal și la vale până înveți să faci drift și în somn; chiar și pe Coasta de Azur, cu viraje mult mai periculoase decât cele din NFS5. N-are același spectacol vizual îmbâcsit de culoare ca în anticul joc de curse, dar se apropie suficient de mult.
Fiecare locație are propriul său stil, are o identitate pe care ajungi să o cunoști, de vei ști cât de cât la ce să te aștepți chiar și atunci când cursa îți va arunca în față lucruri noi la fiecare viraj. Va face asta prin intermediul unei noutăți adăugate în Grid 2, ce se numește LiveRoutes. Acest sistem, pe traseele care se petrec în orașe, va cauza reconfigurarea dinamică a traseului la fiecare tur. Un viraj la stânga devine o linie dreaptă, un pasaj către un tunel te deviază până faci roată și-ajungi la tunel în sens invers, și tot așa. Cel mai simplu mod de a-l explica ar fi, iarăși, prin NFS5. Gândiți-vă la traseele de la Monaco, erau vreo cinci la număr, toate în aceeași locație, dar toate diferite. Eh, e ca și cum la fiecare tur ai trece de la un traseu la altul. Am să presupun că ați înțeles asta, fiindcă alternativa ar însemna că nu ați jucat NFS 5, caz în care mă întristați foarte mult.
Acest sistem este gândit să îți ofere varietate mai multă în cursele urbane de circuit, unele dintre ele aproape fiind transformate în curse sprint, de la punctul A la punctul B, ce te va purta prin cam toate variațiile traseului, fără să calci de două ori pe aceeași configurație. Aceleași locuri, da, nu este remodelat orașul, doar sunt blocate și deblocate drumuri. În teorie, grozav. În practică, are două mici probleme, ce ar fi de fapt una singură mai măricică. Nu ai o hartă de navigare. Totul este ca și cum ar fi la prima vedere. Dacă n-ai trecut deja prin acel traseu de câteva ori, habar nu ai unde te va duce următorul viraj. Mai important, habar nu ai ce fel de viraj va fi. Este vital să știi asta, pentru că nu poți aborda un ac de păr la fel cum ai lua viraj de 90 de grade. Nu există nici un indicator pe hartă care să îți arate severitatea unui viraj. Un viraj foarte firav, de abia necesită o corectare a direcției, este indicat cu aceleași săgeți luminoase ca ceva ce te-ar obliga ori să frânezi complet, ori să o faci ca scandinavul prin curbă. Dar nu mereu, și asta mă induce adesea în eroare. Unele viraje firave nu sunt semnalizate, și se întâmplă să fie de obicei cele amplasate în zone în care mă simt ca un leu vânând un cârd de zebre. Decorul este identic, dungi albe și dungi roșii în fundal, dungi albe și dungi roșii în prim plan. Barieră gri de beton în fundal, barieră gri de beton în prim plan. Gărduț cu bare de metal aproape invizibil în fundal… și cam atât, ăsta e suficient de unul singur. Când mergi cu vreo 200 la oră, este foarte ușor să fii păcălit de iluziile optice cauzate de repetiția culorilor și modelelor. Se întâmplă și când ai harta de navigare, fără ea, dacă nu știi deja care sunt virajele, să te aștepți la câteva coliziuni frontale cu niscaiva ziduri de pneuri. Iar atunci, nu prea mai este o surpriză, LiveRoutes răsplătindu-i tot pe cei care cunosc circuitul.
Citiți review-ul complet pe Games Arena
