A durat considerabil de mult timp pentru ca acest episod din seria Cognition să își facă apariția. Multe alte jocuri probabil ar fi avut deja un expansion cu parcuri de distracții până acum, dar când ai o echipă mică, și vrei să faci ceva bun, e nevoie de timp. Iar lunile care au trecut pot să spun că au fost meritate, deoarece episodul cel de-al treilea din acest thriller al lui Erica Reed este cel mai bun de până acum. În mod normal, aș spune că le-a luat timp să perfecționeze producția jocului, designul, și toate cele, cam așa cum se întâmpla cu Telltale, însă nu pot aplica aceeași logică aici. Modurile în care Phoenix Online Studios a făcut Cognition este extrem de diferit față de cele realizate de Telltale, deși toate sunt episodice. În jocul de față există, în primul rând, loc de puzzle-uri destul de multe și de complexe, față de ce vedeai în cam tot ce-a făcut Telltale în ultimii câțiva ani. Apoi mai este structura fundamentală a unui episod, ce la Cognition nu prea reciclează pasul, iar în cazul de față, nici măcar locațiile celor din trecut, are până și propriul său gameplay. Fiecare s-a comportat diferit până acum, spre bine sau spre rău. Mă refer la faptul că al doilea episod părea cam grăbit, cam prea în fugă, din cauza pasului alert pe care îl avea. Cel de astăzi, The Oracle, este mai lent, iar ca lungime, se întinde cam cât campania de singleplayer a lui Modern Warfare 2.
Bine, poate nu chiar atât, dar mi-a luat aproape patru ore să îl termin, asta cu ceva învârteală în jur, încercând să îmi dau seama cum se rezolvă unele puzzle-uri. Cele de acum nu sunt la fel de complexe ca ultima enigmă din episodul anterior, deși unul dintre ele merge pe o idee similară de atribuire a unor calități câtorva obiecte, și potrivirea lor într-o anumită ordine pe baza lor. Ca nivel de dificultate, mi s-au părut acceptabile, sunt suficient de complicate pentru un joc episodic și necesită destulă atenție la detalii, fără a fi nevoie de salturi logice. Ceea ce le face cam de vreo zece ori mai ample decât cele din ceva ca The Walking Dead sau chiar Back to the Future. Erica își va folosi din nou puterile sale speciale, dar iarăși, nu într-un mod atât de sofisticat ca forarea după amintiri din capul cuiva din primul episod. Tot va face asta, însă mai direct și mai simplu. În schimb, își va folosi puterile pentru ceva de-a dreptul neașteptat.
Aveam o teamă când a început această serie, cea că misterul va fi simplist și subdezvoltat. Din secunda în care au introdus un anumit personaj, mi-am zis, clar, va fi făptașul, capul răutăților și toate cele. Dacă ați jucat primul episod, știți la cine mă refer, și foarte probabil aveți aceeași suspiciune. Nu are rost să mă prefac de parcă nu vedeați asta venind, așa că vă spun direct că este cine credeți că este, dacă credeți că este cine cred eu că este. Identitatea sa este dezvăluită rapid și în mod repetat încă din primele câteva secunde ale episodului. Eram pe punctul de a fi profund dezamăgit de drumul pe care a mers povestea, când deodată sare peste balustradă, o ia pe arătură și aleargă în zig-zag urlând tralalalalalala.
Într-un joc normal, adică unul la care personajele nu au puteri paranormale, când afli cine este cel rău, cu siguranță urmează lupta finală, sau ceva de genul. O scenă rapidă în care este adus în fața justiției, un duel la miez de zi, o revelație șocantă cum că de fapt se prefăcea doar că este criminalul, lucruri la care te-ai aștepta. Aici se întâmplă altceva. Aș spune că seamănă cu Dune, deoarece implică vederea viitorului, dar nu tocmai. Vedeți voi, criminalul, capul răutăților, are o putere similară cu cea pe care o are Erica, doar că nu vede trecutul, ci viitorul. Nu viitorul foarte îndepărtat, doar lucruri imediate, asta dacă nu cumva cineva din viitor, cu o putere asemănătoare, care îi permite să vadă trecutul, încearcă să îi vadă prezentul. Atunci, ce se întâmplă este că cele două personaje devin psihic legate, prin timp și spațiu, unul fiind capabil să se folosească de cunoștințe din viitor pentru a influența trecutul.
Au spus încă de la anunțarea acestui episod că vor fi momente în care vei juca în rolul criminalului, așa că nu este spolier, și cutez să merg cu un pas mai departe. N-au menționat că îți vei petrece undeva între o treime și o jumătate din joc în rolul criminalului. Iar că la final, nu doar că vei înțelege de ce face ce face, dar vei cam simpatiza cu ideea sa, și vei cam fi responsabil pentru că este ceea ce este… parțial. Posibil să fi spus deja prea multe, dar tare trebuie să subliniez cât de bine au făcut înșiruirea de evenimente, interacțiunile și încrengătura de întâmplări, de sunt momente în care te trezești sărind în aceeași secvență prin timp, de la un personaj la altul, pentru a reda gravitatea unui eveniment, sau importanța unui loc. Ca poveste, ca structură, personaje, intrigă, mi-a întrecut cu mult așteptările. Primul episod a reușit să facă același lucru, aici efectul este amplificat din simplul fapt că știam unde se va duce, se duce acolo, numai că o face alergând în mâini în flăcări.
Cu ceea ce se întâmplă în acest episod, sunt acum mai curios ca niciodată să aflu cum se termină totul, oricând va fi lansată ultima parte. Din acest punct nu mai pot să prevăd nimic. Pur și simplu a sărit într-o prăpastie a misterului din care nu văd o scăpare. E acel gen de final care te duce cu gândul că Mass Effect 3 ar fi putut avea un final bun, dacă era în mâini mai competente.
Povestea este partea cea mai bună din acest episod. Puzzle-urile sunt pe un binemeritat loc doi, pe care îl cam împarte cu componenta audio. Vocile sunt iarăși făcute competent, iar muzica este potrivită. Lucrul la care este deficitar ar cam fi varietatea vizuală. Totul se petrece aproape integral într-un turn, și predominant în trei camere. Acțiunea este suficient de ruptă și de segmentată cu pauze și intervenții încât să nu simți monotonia, decât dacă rămâi blocat prea mult la vreun puzzle. Sunt introduse în acest episod numeroase personaje noi, iar câteva vechi își fac iar apariția, dar cele pe care aș fi preferat să le văd mai mult apar fie rar, fie doar ca text și trei secunde de prezență fizică. Deși asta nu face decât să întărească ideea că nu există un status quo în acest joc, totul se schimbă, totul accelerează către ceva.
Probabil ar trebui să pomenesc și ceva despre grafică. Fundalurile sunt foarte frumoase, iar personajele arată bine… dar…. cum să spun. Mai țineți minte acea scenetă comică de la Monty Python la care John Cleese lucra la Ministerul Mersului Zăpăcit? Cred că personajele jocului acolo au lucrat, fiindcă se vor mișca în moduri bizare. Nu are nici un efect asupra gameplay-ului sau a poveștii sau a progresiei în orice fel, dar arată ridicol.
Recomand acest episod din Cognition oricărui fan al genului adventure. Spre deosebire de alte jocuri episodice, fiecare parte poate fi cumpărată individual, dar cel mai bine ar fi să luați întregul sezon, disponibil fie pe GamersGate, fie pe pagina oficială a producătorului. Așa o să aveți încă din prima zi și ultimul episod, ce va fi lansat atunci când va fi gata. Chiar dacă va fi august. Se tot spune că până acum jocurile finanțate prin Kickstarter nu prea au arătat de ce sunt în stare, dacă facem abstracție de FTL. Ei bine, Cognition tocmai a demonstrat de ce este în stare.
În încheiere, Cognition: Episodul 3 – The Oracle, este ca o vacanță de vară la plajă. Faci bagajele, te urci în mașină, conduci până la destinație, ai mai făcut asta de măcar două ori. Numai că atunci când ajungi acolo, plaja este plină de dinozauri, iar tu ești robot gigantic care trage lasere din nări. Neaștepat și foarte tare.
Material preluat de pe www.games-arena.ro
