Or fi trecut două luni de când întregul internet a început să îl ia la palme pe SimCity, dar n-aveam cum să ratez această ocazie inedită. Așa că m-am așezat bine în scaun, mi-am pus centura de siguranță, am abandonat orice speranță și-am plonjat direct în cea mai nouă sursă perpetuă de comedie incidentală publicată de Electronic Arts. Lucrurile auzite anterior despre joc fără îndoială au servit la a-mi picta oarecum o părere despre ceea ce urma să văd. Iar după foarte multe ore de mimare a rolului de primar, pot să spun că dracul poate că nu este chiar atât de negru cum l-ar descrie unele recenzii sau afirmații regăsite pe internet. Are momentele sale, are farmecul său, văd de ce lumea îl joacă, de ce l-au cumpărat și după ce tot a spus lumea că este groaznic. Dar cine i-a dat lui SimCity un punctaj mare și l-a tot ridicat în slăvi ca fiind cel mai bun din serie foarte probabil era sub influența unei substanțe halucinogene, fiindcă nici acum, după patch-ul 2.0, tot nu funcționează așa cum trebuie (menționez că am jucat cel mai mult pe 2.0, 3.0 a apărut cu vreo zi înainte să mă apuc de scris). De aici cam vine problema generală a jocului, a fost făcut să nu funcționeze cum trebuie.
Este un joc de singleplayer ce a fost maltratat pentru a fi transformat în Facebook-ul genului City Builder. Dacă v-ați făcut cont pe acel serviciu de socializare, este imposibil să nu fi fost bombardați de îndată de cine știe ce rudă mutată în Antarctica sau colegi de la grădiniță cu tot felul de lucruri. Ba un share la o poză de spam foarte deranjantă, ba o rugăminte să pipăi o vacă, toate făcând spațiul pe care îl considerai a fi personal să pară din ce în ce mai mic și călcat în picioare. La asta se reduce ideea de bază a lui SimCity. Dacă joci în multiplayer, vei fi bombardat constant de cei din jur cu update-uri, pop-up-uri, valurile lor interminabile de criminali și kilometri întregi de trafic. Nu că ar fi totul rău în multiplayer, poți face comerț cu servicii și resurse, poți polua aerul cuiva care te supără foarte tare, te poți folosi de turiștii altuia pentru a deveni o stațiune profitabilă plină de evaziune fiscală. În concept, așa ceva ar putea funcționa grozav. La fel cum în concept, Syndicate era grozav, până să devină un FPS groaznic.
Pentru această funcționalitate on-line au sacrificat lucruri care nu trebuiau să fie sacrificate. Lucruri cu care jocul ar fi funcționat în continuare, fără probleme. Lucruri a căror absență este, sincer, inacceptabilă. Deși, dacă mă gândesc mai bine, nu pentru asta au fost sacrificate, ci pentru măritul maestru DLC, care foarte probabil va adăuga din lipsuri pe parcurs, conform aceleași metode aplicate pentru seria The Sims.
Cu ce vreți să încep? Hai cu locul unde construiești orașul. O parcelă minusculă ce nu poate fi alterată în nici un fel. N-ai unelte de terraformare, totul este prestabilit. Ai 8 hărți la dispoziție, fiecare oferind un tip de teren oarecum diferit și o altă distribuție a resurselor de bază: apă, minereu, cărbune, petrol și vânt. Tare aș vrea să știu de unde au scos plutoniu pentru centralele nucleare. Planșele de construcție sunt amplasate în locuri predefinite pe acele hărți, mereu vor fi acolo, mereu vor arăta așa, mereu vor fi minuscule, mereu vor duce lipsă de zăpadă, toamnă, sau orice fel de tranziție a anotimpurilor. Pe de o parte, să ai un spațiu mai restrâns înseamnă că trebuie să plănuiești mai meticulos orașul tău, mai atent, să te folosești mai bine de spațiul pe care îl ai. Pe de altă parte, fiindcă resursele naturale numite anterior au nevoie de loc amplu pentru a fi exploatate, și o zonă liberă în jur pentru a nu duce la poluare majoră, vei avea și mai puțin loc la dispoziție decât crezi. Asta dacă nu cumva le ignori și faci un pătrat imens cu pătrățele mai mici în interior. Caz în care, ai șanse să obții metropole cu sute de mii de locuitori. Mărimea este deranjantă, la fel și imposibilitatea de a schimba terenul. Este o limitare pe care ai putea să o explici prin faptul că parcela este o parte dintr-o hartă mai mare și poți vedea oricând orașul celui de lângă tine. Numai că oricum ai nevoie de un timp de încărcare pentru a vizita orașul altcuiva, așa că puteau la fel de bine să facă din reprezentarea sa grafică mai mult o abstractizare a formei și mărimii. A funcționat pentru Ultima 6, de ce să nu meargă și aici. În absența puterii de a-ți personaliza mediul, SimCity este din start o experiență cu mult mai limitată față de SimCity 2000, vechi de-aproape 20 de ani.
Și din nou, nu e pentru că ar fi un MMO în mod spontan. Poate fi jucat în singleplayer, doar că trebuie să fii mereu conectat la internet, unde ocazional jocul îți va spune că a dat peste o eroare și fie revii la o versiune anterioară a orașului tău, fie îl abandonezi. Este chiar amuzant atunci când încerci să dai de o sesiune cu mai mulți oameni la un loc, deoarece browserul duce lipsă de cele mai elementare funcții de sortare, mai mereu fiindu-mi recomandate sesiuni în care nu există loc. Într-un caz, toate cele 16 orașe erau ocupate de un singur individ. Așa că poți recurge oricând la a juca de unul singur, fie permanent, fie sperând că cineva îți va face o vizită. Indiferent de asta, interconectarea dintre orașe rămâne validă, doar că tu vei fi la cârma tuturor. Nu simultan desigur, fiindcă atunci când pleci, orașul intră într-un fel de bulă temporală, prin care poate funcționa pentru cei din jur, dar nu și pentru el însuși. Motivul principal pentru care vei dori să ai mai multe orașe este simbioza pe care o poți crea între ele. De menționat, doar între cele conectate de un drum. Da, mai poți face aeroport și unele au tren, dar în mare parte, fără drum n-ai ce face. Iar motivul secundar ar fi un Great Work. O construcție ce are locul său separat pe hartă, care necesită resurse multe și oferă un beneficiu global pentru toată lumea. Lucruri precum un aeroport regional, o acrologie (ce nu sunt disponibile în orașe) și câteva altele pe care rare ori le vei vedea construite. Nu sunt chestii ce pot fi făcute rapid, fiind costisitoare și extrem de greu de realizat în modul standard de joc. La Sandbox, unde poți să ai câți bani vrei, mai sunt șanse, numai să găsești oameni dornici să devote orașe și resurse acelui scop.
Mai mereu lumea va fi preocupată cu propriile probleme. De obicei probleme legate de modul în care este orchestrat traficul jocului. Spuneți-mi vă rog, cât de funcționar ar fi un oraș, unul mare, la care intrarea și ieșirea se face prin același loc. Prin două benzi minuscule. Răspuns: NICI UN ORAȘ FUNCȚIONAL. Și asta vei dobândi cel mai des, dacă nu fac artificii rutiere care fac foarte impractică realizarea a orice altceva în acel oraș. Pentru importanța pe care o are traficul în acest joc, îți sunt puse la dispoziție unelte foarte limitate pentru managementul său. Mai rău, simularea sa este destul deficitară. Atât pentru că AI-ul continuă să mai aibă gândăcei, cât și pentru că este construit defect. Fiecare drum este cu minim două benzi, câte una pe sens, și cu linie continuă. De ce contează asta? Contează fiindcă dacă a izbucnit un incendiu la o casă ce se află fix în fața pompierilor, nu vor îndrăzni să încalce linia continuă, așa că se vor face roată prin întregul oraș dacă este nevoie. Și când opresc în fața acelei case, dacă nu există o altă bandă pe acel sens, se va face un blocaj de trafic masiv. Nu sună a fi ceva rău? Așteptați să începeți să aveți zgârie-nori cu munți de gunoi și mai înalți alături, fiindcă ai 10 camioane de strâns gunoi blocate toate în aceeași intersecție prin care unele mașini trec doar ca să se învârte în jurul propriei cozi. Unele vin din alte orașe special pentru asta, fiindcă n-au unde să întoarcă în alt oraș, fiindcă cineva s-a gândit să își facă un oraș cu un singur drum. Cel puțin asta presupun, fiindcă dacă au venit până aici fiindcă nu știau că pot să întoarcă în propriul lor oraș, atunci este și mai grav.
Ai crede că la cât de firav simulează populația, n-ar ține să se bazeze pe „simularea” traficului pentru lucruri importante. Dar toate sunt legate de ea. Poliția, pompierii, gunoiul, industria, până și extinderea populației. Asta în special este neplăcută, fiindcă în nici un moment nu îți crește populația de la sine, pur și simplu vin alți oameni din alte locuri, cu camioane, camioane ce vin și pleacă, camioane multe, camioane ce vor bloca traficul la infinit. Ca să fac o comparație cu recentul Cities in Motion 2, acolo ai atât control deplin asupra curgerii traficului, cât și o simulare superioară, dar chiar și acolo apar probleme. Numai că acolo orașele sunt atât de mari, încât o stradă blocată nu va paraliza absolut totul. Aici vor găsi un mod să se strecoare toate camioanele în același loc. Menționezi totuși că în peticul 3.0, mașinile oprite la semafor pot vira la dreapta. Wohoo.
La un moment, ca un fel de pedeapsă pentru tot ceea ce mi se întâmpla cu traficul, am tăiat o stradă până ce a rămas doar un segment, iar pe acel segment se învârteau constant trei mașini, fără încetare, fără oprire, fără odihnă, fără milă. Am reușit să creez propriul meu purgatoriu, în vederea tuturor, ca o amintire a ceea ce se poate întâmpla dacă nu mi se supun.
Și traficul este doar o parte din problemă, una importantă, dar nu cea principală. Modul în care construiești este de la sine ineficient gândit. Este ca un fel de Settlers 2 inversat. Mai întâi trebuie să pui un drum, iar apoi clădirea. Drumul trebuie să fie suficient de lung, clădirea se va lipi automat de unde trebuie, nu le poți roti, nu poți demola drumul fără să rămâi fără clădire. Ce înseamnă asta? Trebuie să începi cu drumul, nu cu zonele, nu cu trântirea unor clădiri cam pe unde ai vrea să ajungi, ci cu drumul. Fără să știi exact cât va ocupa o clădire, sau cum se vor dezvolta zonele rezidențiale, comerciale și industriale. De această dată nu mai poți să le trântești pe unde vrei. Doar cu fața la drum, doar fix lângă drum. Dar cu timpul, se pot întinde mai mult în spate, dacă este loc liber, căpătând astfel o densitate mai mare.
Cum capeți densitate? Cum capeți calitate mai bună de altfel? Parcuri. Te-ai gândi că ai nevoie de școli, spitale, poliție, chestii care să facă oamenii să se simtă de parcă ar fi într-un oraș adevărat, sau slujbe bine plătite din cauza unui centru industrial performant. Te-ai gândi greșit. Parcuri. Trântește niște parcuri printre clădiri, fiindcă și parcurile au nevoie de acces la drum, mai puțin atunci când sunt extinse. Referitor la extensii, toate clădirile sunt modulare, ca în Settlers 7. Este cred că lucrul care îmi place în mod categoric la acest joc. Dar parcuri. Pui parcuri și aștepți. Dacă ai pus parcuri scumpe, sărăntocii vor fi dați afară, iar bogătani vor veni în locul lor, pentru a-și construi vile. Ca densitate, dacă ai un drum ce suportă densitate mare, fă mai multe parcuri, mai trântește ceva care să îi facă fericiți, ca o stație de încărcare pentru un Nissan Leaf, și-așteaptă. Cu timpul casele vor deveni apartamente, iar apoi zgârie-nori. Nu se va întâmpla rapid, este un proces lent, în timpul căruia jocul va zbiera constant la tine să faci mai multe zone rezidențiale, fiindcă nu sunt destui lucrători. Aș fi preferat metoda de la City Life pentru determinarea densității. Pur și simplu amplasarea de zone ce din start au densitate scăzută, medie sau ridicată. Așa poți plănui intenționat ca un oraș să se dezvolte într-un anumit fel, nu să se transforme totul într-o zonă rezidențială de la periferia vreunei capitale.
În ciuda a ceea ce crede jocul, calitatea este mai importantă decât cantitate, fiindcă poți folosi spațiul liber pentru lucruri mai utile. Nu metrouri, fiindcă n-ai așa ceva. Sau hidrocentrale, dar ai centrale eoliene și solare. Distribuția electrică se face prin drumuri, la fel și apa, și deșeurile. Nu le mai construiești manual, așa că ocazional s-ar putea să observi că unele din ele cam dispar pe parcurs, fără să știi de ce. De asemena, ai grijă cum pui zonele de evacuare pentru canalizare, fiindcă poți asista la cum deșeurile încearcă să decidă către care să se ducă, folosind unul din numeroasele moduri de vedere ale jocului. Sunt foarte multe. Extrem de multe. Mai ai și numeroase butoane, plus meniuri, poate prea multe. Adică, îmi este cam greu ca de la o singură vedere să îmi dau seama ce este în neregulă cu orașul meu, ce îi trebuie să se dezvolte, de ce se plâng cetățenii că nu găsesc magazine când sunt unele fix în fața lor. Este inutil de stufos, aș putea spune, fiindcă nu este tocmai pe cât de profund dă impresia. Nu e Transport Tycoon. Nu e nici Cities in Motion 2, în termeni de control detaliat pe care îl ai asupra a tot ce mișcă. Dar poți să îți bagi coada în industrie și turism, de parcă privatizarea n-ar fi o chestie prea comună în jocul tovarășului Maxis.
Are componente numeroase, însă mai toate duc nicăieri. Ajungi să faci multe, multe orășele mai mici, în loc de o metropolă adevărată. Nu poți uni acele orășele. Aș fi preferat dacă puneau pur și simplu un sistem de cartiere, ar fi fost mai plăcut. Ar fi fost mai plăcut și dacă puteam să predau internetul familiei în timp ce jucam, fiindcă n-are nevoie să stea mereu on-line când joc de unul singur. E un DRM de doi lei, fără nici o scuză, absolut nici o scuză, decât că EA, DLC, yar har har, pirații sunt răi. Și unde este sufletul său? Unde este muzica? Unde sunt ziarele? Vreau să aud despre lamele care deveneau albastre dintr-un ziar fictiv, cu o melodie midi pe fundal, nu dintr-un pop-up enervant și lipsit de personalitate. Încearcă să mai dea viață orașului prin ocazionale misiuni ce răsar de la câte un cetățean sau altul, numai că sunt foarte repetitive, pot provoca multe probleme și nu prea au haz.
Dacă vreți să încercați SimCity cu propriile voastre mâini, recomand să mai așteptați să îi scadă prețul enorm de mult, și să mai fie peticit. Alternativ, SimCity 2000 continuă să fie grozav prin comparație. Menționez că nu le-am jucat pe cele două care au urmat, trei dacă pun Societies, dar pe undeva pe acolo cu siguranță veți găsi un SimCity mai bun. Dar dacă insistați, îl găsiți la Origin pentru 60 de euro. Serios, e mult prea scump, decât poate dacă îl iei pentru a găsi chestii neintențioant de amuzante în el, de care poți râde. La asta excelează. Fie că este un bug, sau o eroare de design, se pot întâmpla lucruri ce te lasă să te scarpini în cap, întrebându-te cum minute-n șir. Când nu se întâmplă astfel de lucruri, este un joc de management al orașelor limitat, nu foarte profund, cu o interfață îmbâcsită și un multiplayer ce ar avea potențial dacă l-ar fi tratat ca un mod de multiplayer, nu o ancoră de gâtul unui înotător amator.
În încheiere, acest SimCity este ca un gard bine vopsit, despre care cineva tot spune că este cel mai bun gard făcut vreodată. Zgârie-l puțin și-ai să dai de leopard. Dar un leopard hazliu, incompetent, de se dă cu capul de pereți încercând să meargă. Așa că într-un fel, poate că vrei să te uiți la acel leopard numai pentru a vedea ce tâmpenii poate face, sau să cauți alt gard.
Material preluat de pe www.games-arena.ro
