HTC demonstrează că poate redeveni un lider în ceea ce privește direcția în care ar trebui să meargă smartphone-urile. După ce a definit piața Android cu HTC Desire (respectiv Nexus One), HTC își joacă ultima carte cu un produs de excepție: HTC One. O combinație deosebită de design ingenios și sofisticat, materiale de calitate, o tehnologie modernă în camera foto și un ecosistem software fac din HTC One probabil cel mai complet smartphone Android al momentului. Sunt toate astea suficiente să readucă coroana de lider în curtea HTC? Să vedem.

Pentru utilizatorul modern un smartphone nu este doar un produs pe care îl folosește la capacitatea maximă a funcțiilor oferite. Este și un simbol prin care se definește fiecare. El trebuie să placă ochiului, psihicului și undeva pe planul al treilea să ofere suma de funcții pe care cineva o așteptă. În cazul HTC One, este pentru prima dată când absolut toți cei ce au văzut telefonul au spus că este cel mai frumos/elegant smartphone al momentului.

Până anul trecut HTC a folosit cu încăpățânare un șablon de design plus materiale de constructie definite de HTC Desire, peste care a încercat variațuni subtile capabile să permită economii importante de costuri de producție. Strategia a fost una pierzătoare pentru că schimbările de design imaginate de inginerii HTC nu au fost deloc pe placul marii mase de utilizatori.

După doi ani în care a a navigat prin ape tulburi HTC a decis să schimbe ceva: la începutul lui 2012 am întrezărit o schimbare – primul model One X a marcat momentul în care design-ul HTC a început să se schimbe. În locul combinațiilor de culori închise și a branding-ului Beats și-a făcut loc asocierea dintre alb și gri într-un produs interesant.

Și așa putem vorbi la începutul lui 2013 de un produs cu un aspect de excepție, construit dintr-o combinație de sticlă, aluminiu și material ceramic, cu finisări deosebite. HTC One este vârful de gamă al tehnologiei HTC din mai multe puncte de vedere, definind un excelent smartphone Android.

Construcție

Smartphone-ul se încadrează în standardul momentului: un display de 4,7 inci cu o rezoluție Full HD impresionantă de 1080 x 1920 pixeli, o baterie de 2300 mAh, CPU Quad-Core la 1,7 GHz, memorie de 2 GB + 32 GB pentru stocare, LTE, gama completă de elemente de conectivitate plus o cameră excelentă și o suită software (Sense 5) care detașează evident produsul de concurența Android.

HTC One combină în 137.4 x 68.2 x 9.3 mm un set de elemente hardware de cea mai nouă generație. La 9,3 mm grosime nu este cel mai subțire smartphone de pe piață, cu toate astea îți lasă senzația că ar fi. Sticla edge-to-edge a ecranului de pe One, lipsa unor butoane hardware pe partea din față, subtilitatea disimulării butoanelor laterale și forma curbată a carcasei sunt reponsabile de redarea unei imagini stilate. E de ajuns să vezi aparatul în realitate ca să te impresioneze – oricât de multă imaginație ai avea, pozele și filmele nu aduc imaginea corectă.

Cel mai mult contează la construcția lui HTC One faptul că este bine echilibrat și că atunci când îl iei în mână nu simți greutatea pe care o bănui la acest aparat: alegerea inspirată a materialelor constructive a dus la o greutate de doar 143 g.

Toate marginile sunt elaborat finisate și rotunjite. Sticla display-ului este prinsă între două benzi de aluminiu, fiecare având rolul de proteja boxele stereo puse pe HTC One. Bordura laterală în care sunt prinse butoanele de volum (și ele tot din aluminiu, disimulate atent în carcasă) și fanta slot-ului microSIM este creată dintr-un material ceramic, de culoare albă pe sample-ul avut de mine.

HTC a revenit la poziționarea slot-ului microUSB în partea inferioară a smartphone-ului lăsând lateralele libere. În zona superioară există doar slot-ul pentru jack-ul audio de 3,5 mm și butonul de pornire/oprire.

Pe fața lui HTC nu există butoane hardware. Se observă doar logo-ul HTC în zona inferioară și marcajul celor două difuzoare încorporate în HTC One. Banda de sus mai adăpostește un mic LED de avertizare (devine portocaliu când se încarcă bateria și verde atunci când semnalizează apariția unei alerte pe Android), camera frontală și senzorii de proximitate și lumină.

Microfonul principal este poziționat pe banda ceramică din partea de jos, imediat lângă slot-ul microUSB, încă unul fiind pus pe spatele aparatului. Și dacă tot am vorbit de partea din spate, acolo veți găsi logo-ul HTC frumos gravat și cel Beats (tipărit), fanta camerei foto și LED-ul FLASH asociat. Nimic nu iese peste suprafața carcasei.

În imagine, pentru comparație avem: LG Optimus G, HTC One, LG Nexus 4, HTC Sensation XE, Nokia Lumia 800.

Tot pentru a putea compara mai bine construcția lui HTC One cu ale altor smartphone-uri puteți vedea mai jos detaliile de grosime: HTC One, LG Optimus G, LG Nexus 4, Nokia Lumia 800 și HTC Sensation XE.

HTC și-a dat silința să construiască un produs aproape perfect în ceea ce privește design-ul. Pare foarte bine închegat la o primă vedere. Studiat mai atent, design-ul One arată că nu este perfect: zona inferioară din partea dreapta nu se îmbină perfect, la fel și în partea superioară – există chiar un mic joc în zonele respetive.

HTC One – apar probleme la îmbinare:

Și o vedere mai detaliată:

Și ar mai fi de spus ceva: pe partea frontală, în zona din stânga jos, la îmbinarea dintre sticlă și aluminiu, sample-ul avut de mine nu era perfect finisat, metalul ieșind puțin în evidență la o trecere cu degetul peste zona respectivă. Teoretic nu are trebui să fie probleme în afară de posibilitatea acumulării de scame în zonele respective.

Display: 4,7 inci, Full HD și 469 ppi

Cred că de deja un clișeu și cu toate astea trebuie să punctez: HTC One are cel mai bun display pe care l-am văzut până acum la un smartphone. Este un Super LCD3, protejat cu Corning Gorilla Glass 2 (deși am fost tentat nu am verificat cum se comportă display-ul atunci când întâlnește cheile de la casă în buzunarul hainei).

HTC One are o rezoluție Full HD – 1080 x 1920 care permite o densitate de 469 pixeli. Mulți se vor întreba de ce contează asta?

Contează pentru că detaliile de pe ecran pot să devină perfecte. Fonturile nu mai au pixelare, imaginile umplu natural display-ul și întreaga utilizare a smartphone-ului devine mai plăcută. Contribuie la asta și interfața Sense 5 introdusă de HTC pe One – alegerea unui stil de prezentare a informației similar cu conceptul METRO e în măsură să scoată în evidență rezoluția deosebită a ecranului și calitatea sa.

În întuneric ecranul lui HTC One se vede perfect, caracteristică ce se păstrează și în condiții de iluminare artificială. Toate pozele din acest articol sunt făcute cu strălucirea dată la maxim, așa că vă puteți convinge și singuri despre cum arată display-ul lui HTC One.

Dacă negrul este redat foarte natural, nu pot să spun același lucru și despre culoarea albă. E mai degrabă o nuanță de gri decât una de alb. Vedeți mai jos:

Cu toate astea imaginile au o culoare naturală, poate nu la fel de aprinsă cum o poate reda un display Super AMOLED. Mai jos sunt două imagini de test în care ies în evidență nuanțele de culori pe care le poate afișa display-ul lui HTC One.

În zona de redare pentru culoarea pielii, HTC One nu stă chiar foarte bine – uneori afișează culori prea deschise.

Pentru lumină naturală puternică, perpendiculară pe display-ul lui HTC One, gradul de lizibilitate a informației este bun. Pentru comparație, Nokia Lumia 920 stă mai bine totuși.

Hardware: quad-core Krait la 1,7 GHz

HTC One are în componență cea mai bună selecție de elemente hardware ale momentului. Aproape că nu există nimic ce ar fi de nevoie utilizatorului și să nu fie inclus (zic aproape, lipsa unui slot microSD este totuși un element care nu e pe placul tuturor). De la un procesor quad-core Krait, la acceleratorul grafic Adreno 320, cip LTE, NFC, radio, GPS, o super cameră cu tehnologie ultrapixel și senzorii clasici plus difuzoare stereo, tehnologie beats. Conectica deja standard este și ea presentă: Bluetooth, microUSB, Wi-Fi 802.11 a/ac/b/g/n plus Wi-Fi direct și DLNA. Memoria nu ar trebui să fie o problemă: 2GB RAM și 32 sau 64 GB pentru stocare, depinde de model.

Toate specificațiile de mai sus sunt în măsură să construiască o imagine de marketing pozitivă pentru HTC One. Exact la fel ca în cazul altor smartphone-uri, utilizatorul va plăti selecția stelară de elemente hardware în ideea că le va folosi cândva – în realitate trebuie să fie conștient că vor fi elemente pentru care investiția nu se justifică atâta timp cât rămân nefolosite.

Software: Android Jelly Bean plus Sense 5 și inovația HTC

De când a intrat pe piața Android HTC a fost compania care a inovat permanent în domeniul software forțând competiția să investească și în software nu numai în hardware. Logica este foarte bună: utilizatorul cumpără pâna la urmă un produs complet, nu numai o selecție de elemente hardware, îmbinate într-un mod specific.

HTC One este motorizat de sistemul de operare Android, doar în versiunea 4.1.2. Aproape niciodată HTC nu a livrat pe aparatele sale cea mai nouă versiune de Android motivând că până nu face toate testele de integrare pentru interfața proprie Sense, nu poate să ofere utilizatorului update-urile dorite. Ulterior se poate ca update-ul să vină. Sau nu.

Peste Android-ul standard HTC și-a obișnuit clienții să aducă o atingere proprie, schimbând funcționarea clasică prin HTC Sense în ceva mai bun. Mulți utilizatori (printre care mă număr și eu) au apreciat în primul rând elementele software puse de HTC pe smartphone-urile Android și abia pe urmă elementele hardware.

Pentru modelul One HTC a decis că trebuie să facă schimbări și în zona software, nu numai pe partea hardware. Așa a apărut HTC Sense 5 și după cum am punctat și aici decizia HTC are plusuri și minusuri la fel de importante.

Sense 5 se caracterizează prin faptul că utilizatorului i se oferă posibilitatea de a avea direct pe ecranul principal o selecție a informațiilor ce îl interesează direct. Asta este menirea agregatorului Blinkfeed, un widget ce ocupă complet unul dintre ecranele Android.

În el se pot defini niște surse din care să fie trasă informația, inclusiv Twitter, Facebook, LinkedIn, Picasa, Flickr, HTC Share prin definirea conturilor direct în sistemul de operare.

Pentru cine vrea și știri, HTC are o ofertă bunicică de surse din care poate agrega conținut.

Priviți Blinkfeed ca un fel de Flipboard personalizat de HTC. Prin personalizare avem în vedere și limitarea selecției de surse de informație la cele definite de către compania taiwaneză – dacă vreo sursă nu este afișată în aplicația Blinkfeed nu aveți cum să o introduceți manual.

Ideea de a oferi așa ceva utilizatorului este excelentă: dintr-o privire are acces la informația dorită: știri, update-uri pe rețele de socializare, calendar, ceas. Când te obișnuiești cu ideea Blinkfeed aproape că nu vei mai dori să te desparți de ea, mai ales că este integrată posibilitatea de a partaja informația cu prietenii.

Mi-a plăcut foarte mult ideea de a avea update-urile afișate automat pe ecran, fapt care în teorie mă scutește de pornirea unui client separat de Twitter, Facebook, știri. Atât doar că Blinkfeed pare incomplet: nu poți să setezi perioada de la care sunt trase informațiile, mesajele email nu apar în Blinkfeed deși sunt la fel de importante ca știrile sau update-urile de pe rețele sociale. Asta nu e tot, o scapare majora pe care sper ca HTC să o repare, este faptul că pe ecran nu sunt afișate informații de timp asociate mesajelor puse în Blinkfeed.

HTC Sense nu înseamnă doar Blinkfeed. Înseamnă și posibilitatea de agregare a informațiilor despre contacte din mai multe surse: rețele sociale, servicii de email. În continuare HTC oferă un widget de tip People, mult schimbat față de versiunea anterioară. Mai simplu și în același timp mai rapid – pentru HTC Sense 5 se folosesc clienții (canalele) nativi pentru Facebook și Twitter, LinkedIn, fără să mai fie create cele HTC care să dubleze informația ca în versiunile anterioare.

În continuare se oferă posibilitatea de a vedea informații detaliate despre fiecare contact în parte cu tot cu activitatea pe rețele sociale.

În plus, HTC mai livrează implicit pe HTC One și o versiune Soundhound, integrarea cu serviciul DropBox pentru care se oferă 25 GB pentru stocare, opțiuni avansate de transformare a smartphone-ului în router (cu fir sau Wireless), serviciul de închiriere de filme Watch (nu este activ în România), TV pentru preluarea programului TV (nici acesta nu funcționează la noi), un player audio propriu, suita de Office Polaris, aplicația Notes pentru notițe și mai nou, un serviciul de Control Parental sub forma Parent Dashboard + Kid Mode – priviți opțiunea ca alternativa pe Android adusă de HTC pentru Kids Corner de pe Windows Phone.

Privind înapoi, HTC One are o structură software mai finisată și, cu toate lipsurile lui Blinkfeed, consider ca fiind inteligentă decizia de a filtra din facilitățile puse la dispoziție utilizatorului. Așa cum arată acum, Sense 5 plus Android și selecția de software HTC dau utilizatorului ceea ce are nevoie pentru a folosi la maxim produsul.

Multimedia: pur și simplu excelent

HTC One este cu adevărat un produs multimedia, ceva ce HTC încearcă să facă de când a lansat HTC Sensation XL. Stă excelent pe partea de redare a conținutului audio grație combinației dintre tehnologia de amplificare Beats și cele două boxe stereo ale aparatului. Dacă va fi cazul puteți face fără probleme o minidiscotecă folosindu-vă doar de HTC One.

Apropo de asta, chiar am făcut așa ceva: pe 4G în Brașov, HTC One a rulat filme de pe YouTube preț de aproape 5 ore neîntrerupt. Preluând materiale de pe memoria internă sau din rețea, HTC One dispune de o aplicație de redare multimedia cu funcții DLNA prin care nu există probleme majore în a trimite nativ conținutul multimedia către un smart TV sau un media player DLNA.

Nu ascund că am folosit aproape exclusiv HTC One pentru a reda direct pe smart TV serialele săptămânale pe care le urmăresc. Fără nici cea mai mică problemă (fără subtitrare că nu este suportată încă).

Una (dacă nu cea mai importantă) dintre inovațiile din HTC One este reprezentată de de camera de 4 MP cu tehnologie Ultrapixel, teoretic cu o performanță foarte bună în capturarea pozelor în lumină slbă (low light). Vă recomand să parcurgeți înainte materialul despre tehnologia Ultrapixel înainte de a trece mai departe.

Am avut în teste un Nokia Lumia 920, un smartphone cu o cameră deosebit de puternică pentru poze în lumină slabă. Aveam un punct de plecare solid înainte de a testa HTC One.

Și cu toate astea pot să spun că sunt împresionat, la modul plăcut. HTC One reușește poze chiar foarte bune în condiții de iluminare slabă. Vă las să vedeți mai jos câteva (pozele neprelucrate sunt pe SkyDrive).

Ca să observați niște detalii vedeți seria următoare: prima poză este făcută cu setarea de fotografiere automată, a doua cu HDR și cea de a treia cu modul Night.

Pe Night se vede în mod clar o îmbunătățire a imaginii.

Alte imagini, de data asta cu modul AUTO:

Pe de altă parte, tehnologia Ultrapixel își arată și limitele: nu poate compune așa cum trebuie imaginile low light când sunt destul de multe detalii. În imaginea din dreapta vedeți stâlpul felinarului fără detalii în zona de mijloc.

Ziua, camera lui HTC One face treabă bună, nu așa de bună precum ne-am fi așteptat. Limitarea de 4 MP se vede.

Descărcați pozele la rezoluția completă din SkyDrive:

Alături de tehnologia Ultrapixel pe HTC One mai e inclus un element de diferențiere: HTC Zoe. De fapt e o funcție introdusă în modulul de cameră foto ce capturează câteva secunde înainte de declanșarea procedurii de înregistrare a fotografiei. Avantajul este că se poate folosi ulterior materialul pentru a elimina unele artefacte din fotografie.

Ca și până acum, modulul responsabil de managementul camerei foto de pe HTC One are suport pentru diferite operații de editare și aplicare de efecte gen Instagram.

Performanță: cel mai bun, dar mai contează oare?

Ați văzut până acum că HTC One e un smartphone cu un design excelent, construit dintr-o selecție de materiale de calitate și stă excelent pe partea multimedia. Cum sunt toate acestea susținute de performanță și autonomie?

Problema autonomiei afectează toate smartphone-urile de generație nouă. Producătorii preferă să se concentreze pe putere mai mare de calcul, display-uri mai mari și prea puțin pe autonomie. Simplul: vă oferim performanță mai bună cu aceeași autonomie pare să fie un slogan suficient.

Cineva spunea că dacă smartphone-ul poate supraviețui 10 ore în folosire intensă, atunci e ok. Cumva uităm vremurile în care încărcam telefonul o singură dată pe săptămână …

HTC a avut permanent probleme cu optimizarea consumului de energie – toate produsele sale din ultima vreme sufereau intens la acest capitol. Probabil ca să evite încă o situație de acest gen a introdus pe One o baterie de 2300 mAh. Împreună cu modulul de power management, display-ul full hd și procesorul quad-core consumă toată energia din baterie, pentru rularea unui film în buclă, în 11:24 ore. Browsingul pe WiFi durează puțin peste 10 ore, în condițiile de test.

Folosirea normală: adică 4G activ, email pe push, Blinkfeed face update automat și TuneIn Radio nu au reușit să termine bateria în 8 ore (am ajuns acasă cu peste 25% din baterie). Performanța este una remarcabilă. HTC a reușit să facă un lucru foarte bun aici.

Cine citește specificațiile de pe cutia HTC One o să vadă cu siguranță referirea la CPU quac-core la 1,7 GHz. Un monstru capabil să înlocuiască laptop-ul?

Am putea spune că pe aproape. Arhitectura hardware a lui HTC One îi permite să execute instant toate operațiile curente din sistemul de operare. Chiar și cu un set extins de feed-uri în Blinkfeed, smartphone-ul merge ireproșabil. Poate rula cu ușurință un film și pe fundal să facă operații de transfer de fișiere fără să simțiți altceva decât o ușoară încălzire a telefonului.

Pentru pasionați, HTC One a reușit 145 ms în benchmark-ul PI. Cel mai bun rezultat pe care l-am văzut până acum. CaffeineMark a punctat un index de 17999 în timp ce Quadrant a întors valoarea de 12740.

Antutu Benchmark a desemnat HTC One drept cel mai bun Android cu care am lucrat până acum: 23649 puncte.

În zilele următoare o să aduc un update la acest articol cu rezultatele complete și graficele asociate.

Prin urmare, fără nicio urmă de îndoială, pot să spun că HTC One e cel mai rapid smartphone Android cu care am avut ocazia să lucrez. Rezultatele remarcabile din benchmark se întâmplă în corelație cu folosirea unei rezoluții Full HD 1080 x 1920. Dacă nu ar fi avut această rezoluție probabil că rezultatele ar fi fost cu cel puțin 50% mai bune.

Concluzie: the ONE!

HTC One arată bine – design, material, dimensiune, greutate. Rivalizează (și chiar bate) orice alt smartphone disponibil pe piață în acest moment. La capitolul performanță este un ”monstru” care rupe orice benchmark pe Android – probabil că nu va putea ține piept lui Samsung Galaxy S4, însă realist vorbind, chiar și așa oferă mai mult decât are avea nevoie orice utilizator.

Se comportă foarte bine în utilizare: răspunde instant la comenzi, are integrarea Blinkfeed care face mai simplă interacțiunea cu informația. Camera de pe HTC One este una dintre cele mai bune cu care am avut ocazia să lucrez (dacă nu cumva cea mai bună). Face poze deosebite în condiții de iluminare slabă și unele peste medie în lumină puternică. HTC Zone completează inteligent panoplia de elemente hardware.

Ce ți-ai mai putea dori mai mult?

O autonomie care să țină cel puțin o zi de utilizare. Din fericire pentru HTC acest lucru se întâmplă și asta dă un plus important față de concurență.

Am avut ocazia să testez sample-ul HTC One pe o cartelă 4G cu voce și date de la Vodafone, prin asta mi-am făcut imaginea completă asupra a ceea ce poate acest aparat.

E cel mai bun Android pe care l-am avut până acum în mână (și lista produselor testate de mine de la începutul sistemului de operare Android a trecut recent de 50!). Îl recomand oricui vrea să aibă un Android elegant, performant.

Mi-ar fi plăcut să zic că e perfect, să stau să mă gândesc care sunt acele lucruri ce pot fi imputate lui HTC One. Ei bine, nu se întâmplă așa pentru simplul motiv că oricât de bun ar fi HTC One nu e perfect. Sunt multe locuri în care mai poate fi finisat și sper ca HTC să își dea silința să rezolve problemele încă existente. Majoritatea dintre ele pe partea software.

În zona de hardware ar trebui să fiți atenți la încălzire: clasica problemă a aparatelor HTC care se încălzesc la transferul de date e prezentă și ăe HTC One. Poate nu la fel de pregnant la o utilizare normală ca în cazul altor modele, dar e acolo. Chiar am reușit să blochez de câteva ori smartphone-ul pe un scenariu simplu: redare de muzică în boxe, upload de 300 MB pe SkyDrive și transfer pe un share din rețea a unui film.

Micile scăpări la finisajul carcasei de care am amintit la începutul articolului pot să fie doar caracteristici ale acestui sample. Îmi propun să verific aspectul de îndată ce HTC One va fi disponibil la vânzare: e pe lista mea de achiziții din 2013.

La lansarea din România am aflat că HTC One va fi disponibil simultan la toți operatorii, undeva la jumătatea lunii aprilie. Cu zvonurile legate de incapacitatea HTC de a produce cât e cererea, mă gândesc că la modul optimist putem vedea HTC One în România din mai. Deodată (sau poate după?) disponibilitatea Samsung Galaxy S4.

HTC a reușit un produs remarcabil cu One. Cel mai cel Android în momentul de față!

Evaluare: 9,5

Informații: www.htc.com

Preț: n/a

[nggallery id=19]