Am avut câteva critici dure la adresa lui The Witcher 2: Assassins of Kings. Eram foarte supărat și enervat de inventarul său, de controlul său, de evenimentele quick-time, de lipsa de suport pentru mult timp a unor rezoluții omenești, de modul în care nu te lăsa să sari peste un gard sau să cobori de pe o piatră decât acolo unde îți apărea butonul contextual; în esență, cam tot ce transforma un joc de PC grozav într-un joc de consolă bun, mă irita extrem de mult. Bine, mai era și muzica ce ducea lipsă de acea identitate nord-europeană a originalului și faptul că luna era atât de mare încât îmi venea să rând foarte lent și fără nici o urmă de umor în tonul meu de fiecare dată când o vedeam, statică așa cum era la orizont. Și totuși, am băgat în acel joc cred că vreo 70 de ore, terminându-l de două ori, pentru a vedea cum se decurg ambele fire principale de poveste. Desigur, asta era înainte să remodeleze substanțial cel de-al treilea capitol, printr-un update gratuit, fiindcă CD Projekt sunt oameni cumsecade. Iar acum, stau și mă întreb dacă am pus bine salvările, fiindcă slabe șanse să am timp să îl mai iau încă o dată la mână. Nu de alta, dar The Witcher 3 este pe drum, și cu un singur cuvânt au spălat cea mai mare parte din disprețul meu față de unele elemente ale celui de-al doilea „Open World”.
Da, știu, sunt două cuvinte, irelevant. The Witcher 3: Wild Hunt, va reprezenta finalul poveștii lui Geralt din Rivia, celebrul vânător de monștri, cunoscut pentru obiceiul său de a se lua la pat cu tot ce mișcă, de a lua la bătaie tot ce nu îi convine, și de a nu fi în stare să se cațăre într-un copac, fiindcă i-a fost strivit piciorul cu mult timp în urmă. Mai este și bătrân, foarte bătrân. Nu prea a semănat până acum, dar cred că merge spre 70 de ani. De data aceasta își va arăta cât de cât vârsta, va avea o barbă, și oricum va ieși la pensie după acest joc, sau ceva de genul. Nu va fi ultimul Witcher, nu e de parcă Geralt ar fi singurul, însă aici va lua sfârșit povestea sa, cea care a început cu amnezia din 2007, a continuat cu peripețiile sale politice în 2011, și în cele din urmă va conchide prin 2014 prin închiderea tuturor firelor de poveste. Războiul dintre regatele nordului și Nilfgaard, căutarea de prieteni de mult pierduți a lui Geralt, și lupta sa personală cu amenințarea de dincolo de granițele sferei, toate vor fi rezolvate aici. Sper doar că nu le va rezolva din nou printr-o săptămână de dialog explicativ fix la final, ca la The Witcher 2. Și-au promis că nu se va întâmpla asta. Vor fi în principal două finaluri complet diferite, nu variații, ci complet diferit, în funcție de deciziile făcute de jucător pe parcursul aventurii. Decizii importante care vor bloca anumite posibilități, vor deschide altele, vor altera lumea din jur, poate nu la fel de mult ca ce se întâmpla cu un anumit sătuc la fârșitul primului act din The Witcher 2, structura open world impunând anumite restricții, însă destule încât să pară a fi o lume vie și adevărată.
Va mai fi și imensă. De cam 40 de ori cât Assassins of Kings, mai mare decât Skyrim, mai amplă decât cam fiecare RPG de singleplayer de până acum, mai puțin cel al cărui nume nu-l pot rosti fără mă gândi la peripeții hazlii ce implică un vârcolac și imposibilitatea de a mai deveni om, fiindcă Daggerfall se tot prăbușea! Obiectivul lor nu este doar de a face o lume mare, ci și de a face una bună. Nu va fi generică, nu vei avea sentimentul că ai mai fost pe aici, ai mai făcut asta, ai snopit în bătaie același crab. Se vor strădui să facă un mediu divers. M-am mai îndoit de cuvântul lor după The Witcher 2, dar mi-am cam mâncat spusele după ce s-au ținut să îl sprijine și să repare tot ce putea fi reparat, cu o dedicație pe care nu o văd decât de la vreo patru alte companii din toată industria. Desigur, au luat în primul rând niște decizii care mă fac să mă scarpin în cap, așa că nu sunt tocmai infailibili.
Pe cât de mare este lumea, nu știu exact de unde până unde se va întinde în lumea lui The Witcher. Bine, știu zona generală. Se va întinde din insulele Skellige din est, până în Novigrad și ceva numit No Man’s Land. Ce posibil include Vizima pe undeva pe acolo, și cred că valea râului Pontar. Nu cred că se va întinde destul cât să vedem Kaer Morhen din nou, decât dacă scara jocului va fi suficient de scăzută încât să poți ajunge, călare, de din casa străveche a witcherilor până la mare în vreo 30-40 de minute. Chiar și așa, ar putea îndesa destul de mult conținut, dacă vor face într-adevăr o hartă 3D, mai în stilul celor făcute de Piranha Bytes. Ah, și nu e de parcă nu ar ști de seria Gothic pentru a nu o putea folosi pe post de inspirație. Sunt un producător european la urma urmei, asta și că au citat Gothic direct ca o inspirație pentru o anumită componentă a lumii, inamicii. Sau mai exact, distribuția lor. Nu va exista scalarea nivelului inamicilor. Vei da de lucruri care fără drept de apel te vor face prăpăd când ești la nivel mic, ca un anume Shadow Beast pitit într-o peșteră din acea pădure cu lupușori, mai la harcana de Old Camp din Gothic 1. Nu te-așteptai să fii snopit în bătaie instantaneu… după standardele contemporane, pe vremuri era norma. Tot referitor la Gothic, creaturile și oamenii din lume vor reacționa cât de cât natural. Vor ataca orice percep ca fiind o amenințare. Formularea folosită este puțin cam vagă, dar din asta deduc că nu îl vor trata doar pe Geralt ca inamic, ci pe oricine pare a fi un inamic, ceea ce va duce la posibilități noi de lupte între mai multe tabere simultan. În special pentru că au îmbunătățit AI-ul inamic, așa că nu se vor mai rătăci în jurul unui copac, sper. Motorul Red Engine 3 este construit special pentru a permite redarea acestei lumi, completă cu un ciclu zi-noapte, distanțe de vedere ce poate că nu sunt încețoșate de parcă Geralt ar fi miop, sper cu o lună de proporții mai puțin senile, și cu foarte mult detaliu. Sunt nori volumetrici pe cer. Sunt haine simulate mai atent. Sunt oi pe pășuni, sunt balene în ape, și sunt sute de personaje detaliate, umane sau monstruoase, la fiecare pas.
Pentru a putea călători prin această lume masivă, ai la dispoziție trei metode de transport, patru dacă pun la socoteală clasicul mers pe jos. De menționat, nu vei alerga la fel de mult în acest joc, sau cel puțin asta am înțeles. Așa că, vei putea călători folosind un cal, și nu orice cal, ci calul celebru al lui Geralt, Roach. Da, îl cheamă aproape la fel ca pe Roche. Nu știu de ce. Apoi, mai ai o barcă. Nu una ca într-un alt RPG recent, ce predominant stătea degeaba și se prefăcea că era o barcă, ci una care funcționează după legile fizicii. Chiar plutește, o poți îmbunătăți cu timpul, vei naviga cu ea pe mare, pe râurile din regiune, și vei putea să o folosești pentru a îți depozita obiectele. Referitor la cal, vor încerca să implementeze lupte călare. Sunt acum în teste, dar până mai trece anul, cine știe ce se poate întâmpla. Fiind o lume deschisă, este ceva realizabil în teorie, nivelurile anterioare fiind prea mici pentru așa ceva. Și ca să nu fii nevoit să alergi în cerc la infinit, te poți teleporta în zonele pe care le-ai vizitat deja. Mi se pare ceva acceptabil. M-am rătăcit suficient de mult în actul al doilea al lui The Witcher 2 încât să prefer existența acestei opțiuni.
Bun, lume ca lume, dar ce vei face în ea? Poveste este reluată la câteva luni după finalul lui Assassins of Kings. Nilfgaard invadează, regatele nordului sunt făcute țăndări, prietenii lui Geralt sunt împărțiți în vânt, iar el pleacă să o găsească pe cea ce i-a fost dragă înainte să uite cine este. Iorveth este și el prin zonă pe undeva, nu tocmai în ipostaza sa anterioară de mărit terorist Scoia’tel, la fel și Roche, acum șomer. Triss aproape că este vânată, fiindcă vrăjitoarele nu au tocmai zile bune. Dandelion și Zoltan fug pe cât de mult pot de front, dar treptat se vor reuni cu toții, sau cel puțin Geralt va da de ei. Și nu vor fi doar aceste personaje din trecutul lui. Coperta revistei Game Informer îmi induce suspiciunea foarte puternică a revenirii lui Ciri, fiica adoptivă a lui Geralt, ce a fost antrenată în tainele witcher-ilor, înainte de a se descoperi că are un talent magic imens. Revenirea sa are sens, fiindcă Geralt se duce după prietenii săi, iar elfii dintr-o altă lume peste care a dat Ciri în cărți sunt The Wild Hunt, ce îl bântuie pe erou de când a revenit printre cei vii. Obiectivul acestora este invadarea lumii, cucerirea sa, și cam eliminarea populației.
Politica, familia, pericolul, acestea vor fi cele trei mari chestiuni de care Geralt se va ocupa în joc. Este o poveste mult mai personală față de cea anterioară, Lupul Alb abia acum fiind ceea ce se poate numi un erou principal în propria sa poveste. Până acum mai că era aruncat pe lângă povestea principală, și lăsat să își facă de cap. Tonul este schimbat, tocmai pentru că se leagă în sfârșit de el unul din firele principale. Nu este trântită la finală o revelație aproape opțională ca în Assassins of Kings. Dar nu va fi sacrificată partea de politică a jocului anterior, doar că nu prea va fi obligatorie. Puține lucruri vor fi obligatorii în joc. The Witcher 3 îți oferă posibilitatea de a ignora și chiar abandona linii principale de povești, desigur, cu tot felul de consecințe, unele poate nu foarte plăcute. Ceea ce faci în misiuni va conta, și cum le faci va conta. Spre exemplu, ignorând un sat atacat de bandiți, te vei trezi că satul este abandonat când mai treci prin zonă. Vei putea aduna aliați într-un anumit moment, din misiuni secundar, ce te vor ajuta ceva mai târziu în poveste. Sună a fi ceva similar cu părțile mai bune ale lui Alpha Protocol, așa că nu pot decât să mă bucur de asta. Va fi ne-liniaritate, vor fi opțiuni, și în general vor fi interesante, chiar dacă sunt peste 100 de ore de misiuni. Intenția este cea de a combina detaliul unei misiuni din The Witcher 2 cu cantitatea misiunilor din ceva ca Skyrim. După cum vă puteți imagina, nu este tocmai cel mai ușor lucru de făcut de pe planetă. La urma urmei, timpul este limitat, oamenii sunt limitați, munca este multă, iar tentația de a ridica mâinile în aer, a ofta, și-a pune misiuni de comis-voiajor pentru a completa setul, este mare
Chiar și când nu îndeplinești misiuni, tot ai lucruri de făcut în această lume, fiindcă se va reveni la profesia de-o viață a lui Geralt, vânatul de monștri. Și nu ca un simplu „uite contractu, uite monstru, uite cum moare, uite recompensa, repetă până la plictiseală”. Va trebui să dai mai întâi de monstru. Să afli ce specie este, cum îl poți omorî mai bine, unde se ascunde, și tot așa. Chiar te poți apuca de CSI: Rivia în cazul în care dai peste câte un cadavru în drumul tău, găsind indicii ce îți vor fi utile la depistarea făptașului. Îl vei putea auzi pe Geralt cum monologhează, analizând urmele, și probabil terminând cu o replică ironică, după care își pune ochelarii și pleacă înainte să apară genericul. Din omorâtul de monștri, Geralt își va căpăta cea mai mare parte din avere și din resursele de care are nevoie pentru făurirea de echipament, și pentru alchimie. Ambele sisteme sunt îmbunătățite, făurirea de armament și armuri fiind ceva mai puțin restrictivă. Poți folosi cam orice componentă a unui monstru drept substitut pentru ceva ce îți lipsește, orice lucru adăugat la rețetă modificând calitatea produsului final. Alchimia de data aceasta se va rezuma la mutageni și poțiuni în cea mai mare parte, unele care sper că vor dura mai mult de cinci minute, și pe care poți să le bei și în alte situații decât stând pe loc departe de câmpul de luptă. Oricum, va fi o componentă de progresie separată, mai mult ca în primul joc.
Și vorbind de luptă, aici vor interveni câteva schimbări. Vor fi mai rapide. Geralt va pivota în loc să țopăie. Sunt mai multe animații de atacuri față de jocurile anterioare, ce îl vor face pe măritul witcher să pară ca un adevărat demon al spadei. Sunt mai puține evenimente quick-time… cred… sau au promis asta. Poți să îți întrerupi oricând acțiunea curentă, ceea ce ar trebui să facă luptele mai puțin iritante. Poți debloca atacuri noi pe măsură ce progresezi. Semnele magice vor funcționa mai aproape de cele din primul joc, în sensul că vor avea o formă de bază, pe care o vor păstra mereu, plus una evoluată cu un efect sporit, ce necesită resurse adiționale pentru a putea fi folosite. Utilitatea lor tactică este extinsă, fiind dat ca exemplu posibilitatea de a induce o stare de agresiune în niște viespi, ca să atace inamicul lui Geralt, folosind semnul Aard, după care se poate scăpa de ele cu Igni. Vor ca luptele să aibă un alt pas, un alt stil, iar cele cu boșii nu sunt excepție, promițând să nu le mai scripteze, ceea ce sper că va însemna absența secvențelor de „maltratează tastatură apăsând un anumit buton pentru ca Geralt să facă lucruri faine pe ecran, fără nici un fel de contribuție adevărată din partea ta”.
The Witcher 3: Wild Hunt, sună extrem de promițător. Și Assassins of Kings suna foarte promițător, și asta nu l-a scutit de numeroase problemele, care cel puțin la nivel personal îl fac mai puțin plăcut decât primul Witcher. Cu un an și ceva rămas pentru producție, o echipă de două ori mai mare, și o cantitate foarte mare de muncă, nu pot decât să sper că vor reuși să îți îndeplinească obiectivul. Pe mine m-au cucerit de când au spus The Witcher open world. Dacă asta se va traduce prin „Geralt poate sări peste garduri fără să apese X acum”, voi fi mulțumit. Dar mai ales, dacă vor reuși să redea atmosfera primului joc, sau măcar o parte, într-un mediu open world; să te poți plimba prin păduri întunecate, noaptea, cu o muzică subtilă și europeană, cu efecte de iluminare adecvate, sau prin caverne întunecate (în care o făclie chiar funcționează ca o făclie, vă rog) cu sforăitul unui monstru în distanță, atunci, garantat voi petrece vreo sută de ore în el. Desigur, nici povestea nu este de trecut cu vederea. Mai este vreme amplă rămasă până când îl vom vedea, între timp poate găsesc un mod de a face și un inventar funcțional pe un gamepad, ce nu va fi oribil pe PC. Spun asta pentru că va fi un joc de consolă, posibil într-o măsură ceva mai mare decât Assassins of Kings, deoarece par să se fi prins de tacticile de promovare și marketing folosite de companiile mai mari. Ca exemplu dezvăluirea a fost făcută în Game Informer, evitând să publice măcar o imagine pe cont propriu, totul fiind trecut prin acea publicație condusă de cel mai mare lanț de distribuție a jocurilor de consolă din America de Nord. Asta poate că nu va afecta dezvoltarea jocului, dar semnele cam erau acolo și în The Witcher 2. Wild Hunt va fi disponibil pe toate platformele performante din 2014, ceea ce sper să însemne că nu este pentru Xbox 360 și Playstation 3, fiindcă altfel va avea iar limitări în materie de memorie utilizabilă, performanță, detaliu, complexitate și cam totul. Sigur, posibil să aveți nevoie și de un upgrade dacă vă cam sacada Assassins of Kings, dar mai aveți timp atunci.
Material preluat de pe www.games-arena.ro
