Dacă în primul episod al amintirilor despre interacțiunea cu lumea IT-ului și a comunicațiilor, v-am povestit despre primul telefon mobil pe care l-am deținut și care m-a facut pentru o vreme tare mândru și fericit, mânat de nostalgia care v-am spus că mă caracterizează, m-am dus și mai departe cu amintirile.
Atât de departe, încât “amintiri din tinerețe” este puțin cam tras de păr, mergea mult mai bine un “amintiri din copilărie”, dar era luat deja titlul. Atât de departe încât am ajuns până la primele interacțiuni cu lumea IT-ului și a gamingului digital. Mai exact prin anul 1992 când am avut pe mână o frumusețe de Sinclair ZX Spectrum. Era al unui prieten bun (salut Tinel!), stătea la mine pentru că ai mei părinți erau mai permisivi în ceea ce privește această activitate și ne bucuram de el mai mulți din bloc.
Îi spuneam Spectrum Sinclair pentru că mi se părea că sună mai bine. Nu cred că mă făcea la fel de mândru ca primul telefon, dar cu siguranță mă făcea mult mai fericit. Atât de fericit încât în zilele de vacanță mă prindeau ai mei când veneau de la muncă, în pijamale, în fața televizorului, cu ochii cât cepele.
Chiar dacă interacționasem cu un HC românesc într-o carcasă de Cobra, o inginerie realizată de niște studenți (chiar la inginerie), colegi cu un văr mai mare, nu reușisem să pornesc și un joc și de aceea nu mă atrăsese foarte mult. Acum însă, cu Spectrum Sinclair-ul, lucrurile stăteau altfel. Se încingeau niște “game party”-uri, de adunam jumătate de scară de bloc. Unul punea Spectrum Sinclair-ul, altul casetofonul, unul aducea casetele cu jocuri și, după câteva minute de scârțâială îngrozitoare, dar care părea cel mai dulce sunet de pe lumea asta, dădeam drumul la distracție.
Nu mai țin minte toate jocurile pe care le-am jucat în acei ani, dar erau câteva de suflet: Jetpack, Bushido, LEVEL 5, LeMans. Știu sigur că modelul era exact cel din poză, un ZX 48K. Mai știu că acum, când mă uit la clipul pe care vi-l propun și vouă, nu pot să îmi dau seama cum de putea să îmi placă așa ceva. Dar atunci era ceva magic precum Crăciunul.
Îmi pare rău că nu îl mai am, mai ales că se poartă vintage-ul și este și prețuit, dar am amintirile cu el și mă simt bine când le împărtășesc și cu voi. Sper să îmi spuneți și voi care a fost prima voastră interacțiune cu IT-ul (sper că nu e prea pretențios numit IT), dacă ați trăit perioada jocurilor încărcate de pe casetofon, și dacă o găseați la fel de plină de bucurii! Nu de alta, dar altfel s-ar putea să cred că e ceva în neregulă cu mine! 🙂
@Ioane era doar un zvon…de asta am si intrebat persoanele mai in masura sa raspunda 😛
@Cristian doamne ajuta…totul ii sa nu ma trezesc cu cheia in usa…dormitul in masina ii destul de incomod. de fapt, singura hiba ii ca sotia ii racita…si aseara dadea semne serioase de revenire: a inceput sa dea mai multe indicatii. Dar eu o iubesc
@bolovan
Unde ai auzit? Ai timp sa crezi tot ce vorbesc astia la radio sant?
@bolovan: ai alaturat tanar, frumos si destept cu neinsurat. cred ca in seara asta nu primesti mancare calda! 🙂
@Ioane am auzit ca se mareste pensia…ii adevarat?
Toate discutiile astea despre vremurile in care eram tanar, frumos, destept si neinsurat…imi aduc aminte de perioada in care ma ocupam de electronica…in care eram cel mai tare din parcare cu un MAVO 35 nou nout. Cand mi-am facut primul ceas digital…mooaaa…ce mandrie a fost pe capatul meu…si acum il mai am…dar nu’s daca mai functioneaza. De fapt, atunci a fost si primul meu contact cu era digitala (era undeva prin 93-94…acum 20 ani…)
@bolovan
Cand o sa merg cu autobuzul o sa iti pot spune. Deocamdata sunt ok :))
@Cristi multam cu tata…you made my day…
Doua situatii groaznice:
a) cand pustimea incepe sa-mi vorbeasca cu “nenea”
b) Cand povestile mele din tinereti par SF-uri pt colegii de servici (militie, securitate, PCR, tovarasul Ceausescu etc)…si nimeni nu le intelege..
dar cel mai groaznic o sa fie cand o sa inceapa lumea sa-mi cedeze locul in autobuz (asa-i nenea Ionut?)
@bolovan: pai vezi, si eu tot pe acolo bat… si daca asta nu te ajuta cu nimic, iti spun una care cu siguranta te va incalzi: ionut e mai mosh ca noi :p
@Cristian …mai…varsta inaintata n-am…chiar daca par foarte ruginit la minte…sunt cam la mijlocul dintre 30 si 40 (iac…ma indrept spre 40…:-(( sunt aproape de expirare…)
@ bolovan: pai am spus-o, sunt un nostalgic… sau imbatranesc (nu cred ca e diferenta mare intre noi, ca am vazut ca si tu ai tendinta asta, sa subliniezi varsta inaintata).
Am avut si eu placerea sa vad cum se naste un hibrid (niste piese de Cobra intr-o carcasa de HC) dar, desi functiona, nu pornea nici un joc pe el… asa ca am desenat vreo doua-trei zile si m-am plictisit.
Partea cu primul PC o sa o evoc separat, ca pentru mine a fost o experienta cu totul aparte
Mdea…eu m-am apucat sa-mi strang piese sa-mi construiesc unul…asa ca pionieratul meu a fost oleaca mai tarziu (da…stiu…sunt mai intarziat…) Problema a fost ca n-am reusit sa fac rost de modulele de memorie…doar de procesor. Cred ca mai am si acum procesorul printr-un sertar. dar pana la urma in 95 mi-am luat un PC (de fapt..ala a fost si primul meu contact cu PC-ul)…Era vorba de un IBM 286/6MHz cu 640 Kb RAM si hdd de 20Mb. Ma jucam Formula 1 si prince of persia…ce vremuri domnule…ce vremuri.
@Cristi cu tata…iti place tie sa scormonesti in trecut…sa riscam sa ne rupem o mana, un picior cand picam in melancolia vermurilor trecute (cate gripe am avut in iarna lu’ ’95…aproape in fiecare saptamana eram racit cobza cate 1-3 zile…doar sa pot sta acasa si sa ma joc pe calculator)
Eu aveam adunate vreo trei casetofoane de pe scara, si schimbam casetofonul in functie de caseta 🙂
am avut un CIP care nu venea cu BASICul preinstalat, trebuia sa mai stau 10 min sa-l incarc si pe ala de pe casetofonul rusesc al carui cap trebuia reglat in functie de caseta cu jocuri pe care o aveam.
ii invidiam pe aia care aveau CIP3 sau HC ca pe alea era deja BASIC-ul.. ce vremuri faine
Doamne… ce amintiri frumoase…
Am avut HC-91 si era pt. mine cel mai pretios “gadget” al acelor ani.
Am inceput cu un HC 89, a urmat apoi un CIP 03 și după aia am trecut pe PC. De pe Spectrum mai joc și acum Elite – cred că e jocul care m-a făcut să visez la cum va fi la un moment dat viitorul. Și m-a făcut să iubesc Dune.
Urmează Ninja, Saboteur,Lode Runner, Lemmings și seria Dizzy.
În paralel am început să scriu cod pe Basic-S. Făcusem un joc de tenis, similar cu cele ce se găseau la un moment dat pe televizoare – vă mai aduceți aminte?
De la PC începe seria DOS, Windows, Linux. Cu jocuri și scris cod – primii pași în dezasamblare de programe etc.