Mai țineți minte Magicka? Voi presupune că da și vă voi spune că cei de la Arrowhead Game Studios, creeatorii săi, au tot robotit vreo doi ani de zile la patch-uri pentru repararea numeroaselor sale probleme și la conținut adițional. Au fost vreo trei extensii și numeroase pachețele mai mici, formate din hărți, moduri noi de joc, plus nelipsitele pălării, cu tot cu costume, ca unul de Space Marine ce te făcea aproape invulnerabil, dar mai lent ca o moluscă șchioapă. Pentru Arrowhead a fost o veritabilă supradoză de Magicka, așa că au decis ca pentru o vreme să lase să doarmă gluma cu „Not a vampire”, magia și halatele de vrăjitor. Va fi o continuare, dar nu încă. S-au apucat acum de ceva diferit, nu extrem de diferit, cel puțin nu în spirit, dar destul încât să nu se simtă de parcă ar face în mod constant același lucru până ce o vor lua razna. Bine, judecând după umorul lui Magicka, e mult prea târziu pentru asta. Noul lor joc se numește The Showdown Effect, și este rezultatul a ceea ce se întâmplă când cineva stă închis prea mult timp într-o cameră prin ’90 toamna, cu un video și numeroase casete cu filme de acțiune. Fapt evidențiat de motoul său „Luptă până la moarte, sau mori încercând”
Forma jocului poate că vă este cunoscută dacă ați pus mâna pe Soldat. O arenă 2D, mai multe personaje, arme și un clasament. Stilul însă va face toată diferența. Arrowhead continuă cu The Showdown Effect intenția de a face jocuri pe care le poți butona alături de câțiva amici la un loc, luptându-văîn mediul virtual, precum și cu ocazionalul schimb de palme peste tastatură sau alte metode de a dobândi avantaje prin interacțiune directă, ocazional dureroasă dacă implică pumni. Jocuri ce pot fi savurate în sesiuni scurte, înșiruite la nesfârșit, ce sunt distractive, dar care mai necesită și un grad ridicat de pricepere. Magicka arăta gingaș și colorat, însă oricine l-a jucat poate atesta că este crimă pentru degete, iar în momentele de panică, atunci când trei yeti sunt pe coada ta, simți că te taie respirația de parcă tu ai alerga în flăcări de creaturile zăpezii. Nu sunt absurd de dificile, create pentru masochiști care consideră designul defectuos ca find un lucru bun, ci suficient de grele încât să te simți că succesul este cu adevărat o reușită demnă de laudă. Iar în The Shwodown Effect este eliminat un element care ar face situația să pară în vreun fel necinstită, nu există o componentă de singleplayer. Tot jocul se petrece în multiplayer, de la egal la egal, chiar dacă personajele pe care le poți interpreta nu sunt tocmai aceleași. Bine, când vine vorba de caracteristici sunt aceleași, dar nu ca aspect, nu ca personalitate.
Aici intervine stilul acelor filme de pe casetele video de altă dată. Suedia și România nu sunt foarte diferite în acest aspect. Era câte un video în cartier, mai găsea cineva din când în când câte o casetă cu un film de acțiune, se aduna toată lumea la cinematografe improvizate într-o sufragerie, sau în aer liber la lăsatul serii, pentru a se minuna la câți oameni poate bate Bruce Lee, cât de musculos e Arnold, și cum face Van Damme șpagatul pe două scaune, totul acompaniat de traducerile nu tocmai 100% exacte, dar caracteristice pentru acea perioadă, ale doamnei Irina Nistor. Suedezii aveau desigur alți traducători, și probabil mai mult de un video, dar era aceeași experiență, una pe care vor acum să o redea în The Showdown Effect. Nu cu personajele din acele filme sau actorii reali, dar cu tot soiul de creații inspirate de din trecut, încercând să răspundă la acea antică întrebare filozofică: „Bruce Lee îl bate pe Van Damme?”.
Referitor la traduceri, acum ceva timp am fost înștiințat că se încearcă realizarea unei experiențe autentice în fiecare mod cu putință. Ca urmare, este posibil ca produsul final să conțină numeroase localizări foarte… autentice, în același spirit al adaptărilor ce par suficient de apropiate încât să înțelegi parțial ce se întâmplă, dar nu destul încât să fie corecte.
Jocul este o îmbrățișare a clișeelor, cu personaje precum un polițist ce se află la o zi înainte de pensionare, pe urmele ultimului său răufăcător; fiica bătăioasă a unui multiplu câștigător de premiu Nobel pentru pace, omorât în mod misterios; un maestru al artelor marțiale ce s-a mutat în America pentru a-și deschide un magazin de antichități de unde ocazional mai cumpără lumea câte un obiect blestemat; și desigur, un austriac ce se trezește trimis în viitor unde clonele sale încearcă să îl omoare. Fiecare personaj are o personalitate proprie ce va fi evidentă în mai mult decât textul de introducere. Se va putea simți în replicile lor, ce nu doar că sunt acolo pentru a mai crea ceva atmosferă, ci sunt o componentă integrală a jocului. O vorbă tăioasă la momentul potrivit, când un inamic este pe punctul de a fi terminated, hasta la vista-t sau yippee-ki-yay, motherboard-izat, chiar are un impact, oferind bonusuri temporare utile la a rezista mai mult în luptă. Acestea nu sunt singurele personaje disponibile în momentul lansării, mai sunt câteva ce urmează să fie dezvăluite în curând. Personal, pun pariu pe o namilă venită din trecutul îndepărtat sau dintr-un mediu post-apocaliptic, și pe un soldat veteran, fost boxer, ce vorbește de parcă ar avea același nume ca o pisică ce în mod repetat încearcă să mănânce un canar demonic. Acești eroi și eroine pot fi personalizați, dacă nu vă convine înfățișarea standard, prin intermediul unui sistem de progresie ce permite deblocarea de straie noi, posibil și pălării, alături de câteva caracteristici cu o influență mai mare asupra jocului. În ce măsură nu este clar, probabil se leagă de arsenalul standard al personajului.
Stilul acesta de acțiune exagerată se va regăsi și în gameplay. Replicile sunt doar o mică parte. Va fi un joc de acțiune rapidă, la care poți sări de colo colo, poți face câteva acrobații ce îți permit să escaladezi terenul, la un moment se discuta despre un jet-pack, dacă nu creează vreun dezechilibru de putere. Mobilitatea aceasta, agerimea, viteza, sunt importante, pentru că deși poți lua un minigun și nimici pe oricine este în fața ta, în orice moment un inamic poate veni de la spate cu o sabie, pentru a te face tăiței. Sabia mai are și avantajul că poate bloca gloanțe pentru o durată scurtă. Desigur, dacă vrei să te ferești de gloanțe, poți cât de cât și fără sabie printr-o mișcare în stil Matrix. Ca urmare, armele de foc, fie că sunt pistoale sau lansatoare de rachete, nu sunt categoric mai puternice față de celelalte ustensile ale morții. S-ar putea spune că sunt de-a dreptul perisabile, fiindcă au muniție limitată, care în momentul în care este consumată, nu mai poate fi reîmprospătată, moment în care ai două opțiuni. Ori mori rușinos încercând să fugi, sau să arunci lansatorul tău de rachete în nasul inamicului. Acțiunea nu se oprește doar pentru că nu mai ai gloanțe, doar își schimbă forma. În esență, dacă dai de ceva în nivel care nu este bătut în cuie de podea sau pereți, îl poți lua pentru a-l folosi împotriva celorlalți. Fie că este vorba de un topor, un tac de biliard sau un scaun.
Arenele de luptă vor fi pline cu astfel de instrumente, ce se vor mula tematicii fiecărei locații. Momentan numai două arene de luptă au fost dezvăluite, Neo-Tokyo, un oraș al viitorului în care te poți plimba prin metrouri sau prin clădiri înalte cu lifturi; și o hartă medievală, astfel explicându-se de ce te poți îmbrăca precum un cavaler când te bați cu cineva înarmat cu un Uzi. Pe parcurs vor fi adăugate mai multe arene, și mai multe moduri de joc, inițial fiind disponibile doar unul de deathmach și altul de deathmach la care obținerea armelor este mai dificilă. Filozofia după care este dezvoltat jocul este ca inițial, la un preț mic, de cam 10 euro, să fie disponibilă esența produsului. Una perfect funcțională, dorindu-se evitarea incidentelor precum cele de la Magicka, Sword of the Stars 2 și Gettysburg Armored Warfare. Așa că pe parcurs se vor adăuga straturi, vă puteți aștepta la armament adițional, personaje, hărți, iar în funcție de recepția publicului, moduri de joc suplimentare, unele gratuite, unele contra cost. Prevăd pe undeva pe acolo un mod cooperativ, probabil cu lupte împotriva unor clone sau roboți, fiindcă zombies sunt prea învechiți. Toate vor fi de multiplayer în continuare, asta este clar, iar pentru popularizarea meciurilor, jocul vine ca standard cu TwitchTV integrat, permițând transmisia pe internet a sesiunilor, fără nici un alt program necesar. The Showdown Effect va fi lansat în următoarele două luni, în cazul în care nu va fi amânat. Așa că încă mai aveți timp să scoateți din dulap acel video prăfuit, care s-ar putea să mai funcționeze dacă nu l-ați împrumutat cuiva care a băgat dovlecei în el, și să vă uitați din nou la filme clasice, oarecum ridicole, și hazliu traduse.
Material preluat de pe www.games-arena.ro
