One X+: smartphone de TOP sau încă o greșeală HTC?

De când am început să mă joc cu smartphone-urile sunt fan HTC. Le folosesc de pe vremea când se numeau QTEK și aveau ca sistem de operare Windows Mobile. Întotdeauna am apreciat modul în care au fost construite și adaptate nevoilor utilizatorului modern fie că era un produs de business, fie că venea din zona de entuziaști. Odată cu lansarea Android am văzut în HTC compania care a avut puterea să impună pe piață produse care arată interesant și care sunt construite excelent.

Asta până când au venit cu idei năstrușnice să ofere câte un produs personalizat oricărui utilizator (seria interminabilă Desire, exceptând primul model, poate cel mai bun Android construit vreodată) – ideea sună bine în teorie și ca mesaj de marketing, extrem de prost în situațiile de vânzări. S-a și văzut asta în ultimii doi ani când cota de piață HTC a scăzut serios și odată cu ea și percepția utilizatorilor care nu mai văd compania ca un brand capabil să aducă inovație și produse competitive.

Am sperat că odată cu lansarea seriei One X, s-a schimbat ceva și că taiwanezii vor reveni pe un drum mai bun, predictibil cu produse reușite. Din punctul meu de vedere One X și One S sunt produse bune, peste ele date de Samsung. Numai că le lipsește câte un mic ”ceva” care le împiedică să ia poziția de lider.

În același timp m-am gândit că prin seria One HTC va ști să nu își mai deziluzioneze fanii și să îi facă să regrete că au dat banii pe un model care la nici șase luni este schimbat cu altul identic, puțin mai bun.

Ei bine, m-am înșelat. Pentru că azi, HTC anunță One X+, un nou produs cu Android Jelly Bean și Sense 4+, o versiune actualizată a lui One X.

Probabil că vă întrebați exact ca și mine: ce are în cap managementul HTC? Care e logica pentru care aduce o versiune nouă de One X căruia îi pune un alt procesor, mai multă memorie și o baterie mai mare?

Au senzația că aducând un procesor mai bun în One X+ vor face mai ușor față concurenței Android?

One X+ vine cu o configurație extinsă față de One X, care include un procesor quad-core NVIDIA la 1,7 GHz, mai multă memorie și o baterie extinsă care oferă o autonomie cu 50% mai mare. Pe hârtie, un excelent aparat, practic ceea ce ar fi trebuit să fie HTC One X încă de la început.

Așa crede HTC că poate să facă față concurenței iPhone 5 și Galaxy S III, aducând la șase luni de la lansarea lui One X un model similar, mai rapid și cu o autonomie mai bună plus LTE.

Oare de ce nu a făcut asta la lansarea lui One X? Ce i-a trebuit încă șase luni ca să aducă un alt model, identic cu primul? Cu alte cuvinte le spune celor ce au cumpărat One X că bună treabă, dar noi ne-am mai gândit și acum aducem pe piață un model mai finisat. One X nu ne-a ieșit din prima așa că dăm un update.

Nu e prima dată când se întâmplă așa ceva: vă aduceți aminte de seria Desire (mai puțin primul model) care în doar câteva luni a avut update-uri peste update-uri cu modele puțin mai bune decât cel precedent. Credeam că au învățat ceva și văd că fanii apreciază un singur model, BUN. Nu zece iterații ale aceluiași design cu mici bug fix-uri.

În stilul ăsta, HTC nu face altceva decât să își deziluzioneze și fanii ce i-au mai rămas fideli. Încă o mișcare de genul ăsta și nu mai are cui să se adreseze …